Ce diferențiere crucială apare în România!
În contextul activităților comerciale, evaluarea reală a unei întreprinderi depășește mereu simpla analiză a activelor, obligațiilor și a potențialului de creștere, așa cum se prezintă în documentele contabile standard; adesea, aspectele ascunse, cele care nu se reflectă în bilanț, devin cele mai costisitoare. Aceste riscuri neașteptate pot proveni din încheierea unor acorduri bazate pe iluzii, din relații de afaceri contaminate de conflicte de interese, sau din acțiuni individuale ale angajaților care, deși în detrimentul angajatorului, servesc interesele unei alte entități.
Ultimele știri
Vicepreședintele Camerei Deputaților susține simplificarea legilor energetice
România a strâns 4,5 miliarde de euro prin nouă emisiune de euroobligațiuni
Un operator italian de telecomunicații a fost amendat cu 1,7 milioane de euro
Amendă de 5.000 de euro în Italia pentru nesoluționarea unei cereri de ștergere a datelorCând astfel de evenimente se manifestă, compania transcende statutul de simplu operator economic care trebuie să justifice o operațiune; ea devine subiectul unei investigații penale serioase.
Consecințele acestor situații se extind mult dincolo de cadrul juridic al instanțelor de judecată, afectând fluxurile financiare, reevaluând parteneriatele existente, ducând la pierderea de contracte esențiale și amânarea deciziilor strategice de investiții.
Acest domeniu al riscului în mediul de afaceri este explorat detaliat de Alexandru Ambrozie și Ana Stoenescu în capitolul dedicat Republicii Române din lucrarea The Practitioner’s Guide to Global Investigations, ediția 2027, publicată de Global Investigations Review. Sub titlul evocator „Romania: EU reforms drive corporate accountability”, autorii analizează structura juridică a răspunderii penale pentru societăți comerciale, prezentând de asemenea instrumentele disponibile pentru autoevaluarea și remedierea ilicităților interne.
Un accent major este pus pe importanța investigațiilor interne ca mijloc de atenuare sau evitarea sancțiunilor penale pentru companiile din țară, în contextul schimbărilor legislative impuse de Uniunea Europeană.
Un fapt fundamental de reținut este că legislația românească prevede responsabilitatea penală a persoanelor juridice încă din anul 2006. Această responsabilitate este autonomă, ceea ce înseamnă că o companie poate fi sancționată pentru o infracțiune comisă în cadrul activității sale, în numele sau în interesul său, fără ca condamnarea sau chiar identificarea persoanei fizice responsabile să fie obligatorii.
Prin urmare, faptul că un angajat, fără poziție de conducere semnificativă, a executat o acțiune ilicită, nu eliberează automat entitatea juridică de orice formă de responsabilitate.
În acest punct, apare o diferențiere crucială pentru comunitatea de afaceri din România: nu există recunoaștere legală a unei apărări automate bazate exclusiv pe existența unui program de conformitate implementat. Implementarea unor proceduri și politici interne nu constituie o scutire automată de răspundere legală.
Apare o diferențiere crucială!
Totuși, aceste documente pot influența modul în care se stabilește pedeapsa și în evaluarea probelor, ajutând la determinarea dacă fapta a fost comisă în beneficiul companiei, dacă a fost favorizată de conducerea acesteia, sau dacă reprezintă o deviație individuală a unui angajat care nu putea fi anticipată sau prevenită prin mecanisme interne.
Aici se înscrie necesitatea vitală a investigației interne, un subiect pe care multe firme îl descoperă cu mult prea multă întârziere. Semnele de alarmă pot fi diverse: o factură lipsită de justificări clare, un furnizor care pare pur teoretic, o plată neobișnuită, un avertisment intern care sugerează fraudă, sau o inspecție fiscală care dezvăluie tranzacții suspecte.
Reacția imediată, de instinct, este de a solicita explicații de la persoana implicată și de a verifica rapid documentația. Totuși, o abordare neplanificată poate avea consecințe negative grave, cum ar fi distrugerea probelor, încălcarea drepturilor angajaților sau deteriorarea procesului investigativ esențial pentru protecția companiei.
Ambrozie și Stoenescu subliniază că o investigație internă eficientă trebuie să fie caracterizată prin obiectivitate și independență, nu simpla revizuire informală efectuată de departamentul juridic sau de resurse umane. Aceasta impune stabilirea unui mandat clar, asigurarea conservării tuturor documentelor și datelor digitale relevante, analiza detaliată a tranzacțiilor, examinarea canalelor de raportare interne și, când este cazul, conducerea interviurilor cu părțile interesate.
Metoda de colectare a informațiilor este la fel de importantă ca și conținutul acestora.
Un obstacol semnificativ în cadrul legal românesc este absența mecanismelor similare cu deferred prosecution agreement sau non-prosecution agreement, care ar permite soluționarea negociată a procesului prin cooperarea cu autoritățile și implementarea de măsuri de remediere. Chiar și finalizarea unei investigații interne și transmiterea rezultatelor către procurori nu garantează nicio formă de protecție procesuală.
Deși cooperarea și acțiunile întreprinse după descoperirea ilicității pot influența modul de individualizare a sancțiunii, ele nu oferă imunitate legală sau o promisiune de clemență garantată.
Ce se întâmplă după descoperire?
În paralel, influența europeană devine din ce în ce mai puternică. Directiva anticorupție, adoptată în 2026, și care necesită implementarea până la data de 1 iunie 2028, urmărește harmonizarea legislației privind infracțiunile de corupție și consolidarea responsabilității juridice a persoanelor corporative.
De asemenea, aceasta clarifică rolul esențial al programelor de conformitate și al investigațiilor interne.
Pentru companiile, conformitatea nu mai poate fi văzută ca un simplu set de documente interne pregătite pentru o inspecție; ea trebuie să fie adaptată profilului specific de risc al entității, să funcționeze în practică, să detecteze riscurile și să demonstreze capacitatea organizației de reacție, rolul investigației interne fiind aici decisiv.
Dimensiunea acestui fenomen este deja dificil de neglijat. Datele furnizate de Parchetul European pentru anul 2025 arată că România se încadrează printre națiunile unde investigațiile legate de fraude care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene prezintă o pondere considerabilă.
Pentru orice companie, expunerea nu se limitează doar la relațiile cu autoritățile statale, ci depinde și de capacitatea dovedită de a avea sisteme de control funcționale și de a răspunde în mod responsabil imediat ce apar semnalele de avertizare.
Întrebarea esențială pe care ar trebui să o pună orice antreprenor nu este doar dacă personalul său respectă legislația, ci mai degrabă dacă sistemul său este capabil să detecteze în timp util eventuale încălcări. O companie nu poate crea retrospectiv mecanisme de control în momentul în care este desfășurată o anchetă. În momentul respectiv, singurele elemente disponibile sunt deciziile anterioare, documentația păstrată și modul în care a reacționat la primul semnal de alarmă.
În economia actuală, unde încrederea reprezintă un capital vital, modul în care o afacere gestionează vulnerabilitățile proprii poate reflecta la fel de puternic valoarea sa ca oricare indicator financiar tradițional.
Această perspectivă cuprinzătoare, prezentată în analiza „Romania: EU reforms drive corporate accountability”, propusă de Alexandru Ambrozie și Ana Stoenescu, este disponibilă în The Practitioner’s Guide to Global Investigations – Global Investigations Review, ediția 2027, și merită o atenție deosebită din partea tuturor liderilor de afaceri.
Sursă: LegalMarketing