Proceduri

Drumuri pe hârtie în România: existență și absență simultană

Adrian Popa · 2 min citire
Drumuri pe hârtie în România: existență și absență simultană

Există drumuri pe hârtie, dar nu și în realitate?

În România există numeroase drumuri care, deși apar pe hărți și în registrele cadastrale, nu au niciun fel de infrastructură fizică. Unele dintre ele nu au fost niciodată construite, altele au fost doar trasate pe hârtie, fără să prindă contur pe teren.

Ultimele știri

Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilorDatele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilorSchimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscalăSchimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscalăCum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid completCum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid completPrimăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la blocPrimăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la bloc

Aceste drumuri apar ca domenii publice în documente oficiale, dar nu există în realitate. Ele sunt înregistrate cu o categorie de utilizare, deși pe teren nu există nicio structură – nici asfalt, nici pietriș, nici chiar o simplă cale de acces.

În multe cazuri, harta respectivă este pur fictivă, iar terenul nu este delimitat ca o parcelă administrativă.

Paradoxul se traduce în obligații fiscale și administrative pentru cetățeni.

Cine suportă consecințele drumurilor inexistente?

Proprietarii plătesc taxe pe un teren catalogat ca intravilan, considerat gata de construit, și investesc mii de euro în soluții alternative – panouri fotovoltaice, puțuri de foraj, tranșe septice – pentru a compensa lipsa unei infrastructuri reale. Astfel, banii se duc către proiecte care nu există niciodată în practică.

Ficțiunea nu mai este o simplă eroare de documentare; devine baza juridică pe care se sprijină dreptul de a construi.

În absența unui drum real, legea permite autorităților să declare că terenul este pregătit pentru dezvoltare, iar proprietarii sunt obligați să suporte costurile aferente, chiar dacă niciun drum nu va fi niciodată realizat.

Acest fenomen reflectă o problemă sistemică a cadastrului și a planificării urbane, în care datele abstracte nu corespund cu realitatea de pe teren.

În final, există un singur cadastre – cel al statului – care, prin definiții contradictorii, generează un labirint birocratic greu de demontat.

Sursă: Contributors

Lasă un comentariu