De ce cetățenii și jurnaliștii se lovesc de două bariere?
Justiția românească arată semne clare de reticență față de transparență
Ultimele știri
Vicepreședintele Camerei Deputaților susține simplificarea legilor energetice
România a strâns 4,5 miliarde de euro prin nouă emisiune de euroobligațiuni
Un operator italian de telecomunicații a fost amendat cu 1,7 milioane de euro
Amendă de 5.000 de euro în Italia pentru nesoluționarea unei cereri de ștergere a datelorUn episod recent, petrecut la Curtea de Apel Alba Iulia, pune în lumină o tendință îngrijorătoare în sistemul judiciar: refuzul instanțelor de a dezvălui identitatea magistraților care au soluționat anumite cauze. Într-un răspuns oficial transmis la PRESShub pe 2 noiembrie 2026, conducerea instanței a invocat protecția datelor cu caracter personal și lipsa interesului public pentru a ascunde numele celor doi judecători care au decis un dosar privind drepturi salariale restante ale magistraților.
Cererea inițială, formulată în baza Legii 544/2001, viza dosarul nr. 4952/85/2007/a1, având ca obiect litigii de muncă – completare și lămurire dispozitiv, în legătură cu dosarul civil nr. 4952/85/2007. Instanța a explicat că, după reorganizarea Secției pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, dosarul a fost transferat administrativ la Secția I civilă și reînregistrat sub alt număr, fiind soluționat de un complet format din doi judecători.
Deși acești doi magistrați au participat la actul de justiție, Curtea de Apel Alba Iulia a refuzat să comunice numele lor, susținând că publicarea identității membrilor completului nu este relevantă pentru interesul general legat de cunoașterea jurisprudenței.
Poziția aceasta ridică o problemă serioasă de transparență. Întrebarea esențială este până unde poate merge anonimizarea informațiilor despre activitatea judecătorilor și în ce măsură protecția datelor personale poate fi folosită pentru a împiedica publicul să afle cine a judecat anumite cauze, în condițiile în care numele judecătorilor sunt afișate în ziua judecății, la instanță, la avizier.
Altfel spus, o instanță care organizează zilnic ședințe de judecată și afișează componența completurilor pe listele de ședință nu a putut comunica în termenul obișnuit o informație elementară despre propria activitate.
Un precedent similar s-a petrecut la Curtea de Apel București. La 21 septembrie 2026, PressHub a solicitat, în baza Legii 544/2001, informații privind componența unor complete de judecată. Georgiana Viorel, reprezentanta Biroului de Informare și Relații Publice al instanței, a transmis o primă notificare prin care anunța prelungirea termenului de răspuns la 30 de zile, invocând complexitatea solicitării.
După această notificare, Georgiana Viorel nu a mai transmis niciun răspuns la solicitarea PressHub. Cu alte cuvinte, instanța nu a comunicat informațiile cerute nici după ce a beneficiat de termenul suplimentar pe care îl solicitase.
Ce s-a întâmplat după această notificare?
Situația este cu atât mai relevantă în contextul în care, în caz că ne-am adresa tribunalului pentru comunicarea acestei informații banale, în recurs am fi judecați de instanța coordonată din postul de vicepreședinte delegat de…judecătoarea Viorel.
Argumentul protecției datelor personale este folosit tot mai des de instanțele românești pentru a justifica limitarea accesului la informații. Însă protecția vieții private nu trebuie confundată cu secretizarea activității judiciare. La Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), hotărârile sunt publicate cu numele judecătorilor care au participat la soluționarea cauzei. Identitatea părților este, de asemenea, publică în mod obișnuit, deși există posibilitatea anonimizării în situații justificate, în special pentru protejarea vieții private și a persoanelor vulnerabile.
În acest sens este de remarcat cazul Pușcașu vs România, unde au fost trecvute toate numele părților, inclusiv pensiile nete pe care acestea le încasează de la statul român.
La Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), hotărârile sunt publicate în baza de date oficială, iar anonimizarea identității părților se realizează în condițiile prevăzute de regulile instituției, nu prin transformarea întregii activități judiciare într-o zonă inaccesibilă publicului. În România, situația este cu atât mai problematică în condițiile în care platforma ReJust, prezentată drept instrument de acces la jurisprudență, nu cuprinde hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) din perioada 2011-prezent.
Acest lucru este recunoscut chiar de Curtea de Apel Alba Iulia în răspunsul transmis PressHub. Instanța afirmă că ReJust conține aproape integral, în format anonimizat, jurisprudența instanțelor românești, cu excepția ÎCCJ. Evident, nu spune și de ce se întâmplă acest lucru.
Așadar, cetățenii și jurnaliștii se lovesc de două bariere. Pe de o parte, hotărârile instanței supreme nu sunt disponibile în această bază de date, iar pe de altă parte, unele instanțe refuză să comunice inclusiv identitatea judecătorilor care au soluționat anumite dosare.
Această tendință conturează o problemă structurală: accesul publicului la informații despre activitatea instanțelor devine tot mai dificil, inclusiv atunci când sunt solicitate date care, în mod normal, ar trebui să fie transparente.
Un detaliu important în această situație este legat de conducerea Curții de Apel Alba Iulia. Dosarul în discuție a fost înregistrat la instanță la 6 februarie 2020, perioadă în care președinte al Curții de Apel Alba Iulia era judecătorul Liviu Gheorghe Odagiu.
De ce este important acest detaliu în situația dată?
Acesta a părăsit conducerea instanței la 7 ianuarie 2023, când a început activitatea în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). În prezent, Odagiu este președintele CSM, funcție în care a fost ales la 27 noiembrie 2025, mandatul începând la 7 ianuarie 2026.
Faptul că dosarul privește litigii salariale ale magistraților și că instanța era condusă atunci de actualul președinte al CSM face cu atât mai legitim interesul jurnalistic pentru identificarea completului care a soluționat cauza.
Ce spune, concret, Curtea de Apel Alba Iulia
În răspunsul din 2 noiembrie 2026, semnat de conducătorul Biroului de Informare și Relații Publice, judecătoarea Ana Felicia Todeasă, instanța invocă inclusiv o decizie a Înaltei Curți din 2015 și hotărârea CJUE din cauza C-740/22. Curtea susține că numele judecătorilor reprezintă date cu caracter personal și că trebuie realizată o balanță între interesul public de informare și protecția datelor.
Problema este că instanța nu explică de ce publicarea numelor celor doi judecători dintr-un complet care a soluționat un litigiu de muncă ar afecta drepturile sau libertățile acestora.
În schimb, mută discuția către presupusa lipsă de relevanță a informației pentru interesul general.
Mai mult, Curtea îi reproșează jurnalistului că nu ar fi justificat contextul jurnalistic al solicitării, deși cererea a fost formulată în baza Legii 544/2001, iar activitatea judecătorilor unei instanțe publice este, prin natura sa, de interes public.
Dacă identitatea judecătorilor ar fi fost publicată, nu ar fi fost vorba despre dezvăluirea unor date intime, ci despre identificarea unor magistrați care au exercitat o funcție publică și au participat la înfăptuirea actului de justiție.
Sursă: PressHub