Cine este Diana Groza în acest sistem birocratic?
Cheltuielile colosale suportate de cetățenii români stabiliți peste hotare pentru a-și actualiza documentele oficiale în patria lor au atins o cifră alarmantă, estimată la peste 1,5 miliarde de euro. Această sumă imensă nu reprezintă doar costuri directe, ci reflectă o realitate birocratică în care distanța geografică devine o barieră majoră.
Ultimele știri
Ilie Bolojan cere indexarea pensiilor și salariilor în 2027, la pachet cu tăieri drastice de cheltuieli
Gest impresionat după cursa de coșmar Flydubai: Ambasada Israelului în România laudă un adevărat erou
TollRo în funcțiune: ce se schimbă pentru șoferi de la 1 octombrie
Execuție eșuată a condamnată la moarte Christa Pike, transportată la spital în agonie inutilăConform datelor furnizate de un studiu realizat de Edge Institute, în anul 2025, aproape șase din zece dintre românii emigrați, respectiv 58%, au fost nevoiți să efectueze o călătorie fizică în România exclusiv pentru a soluționa o problemă de natură administrativă.
Fenomenul a fost descris de Radu Puchiu, coordonatorul programului „Tehnologie și Societate” de la Aspen Institute, drept o „taxă pe distanță” impusă neoficial de stat.
Acest expert subliniază că efortul financiar și efortul logistic – de la biletul de avion sau tren, la cazări necesare pentru cei fără locuri de cazare garantate, până la orele de muncă sacrificate și stresul acumulat – constituie costuri invizibile, plătite de diaspora, dar care nu figurează în bugetele oficiale ale instituțiilor.
Motivul principal al acestei situații rezidă în digitalizarea insuficientă a sistemelor publice. Măsurile implementate de autoritățile române, precum platforma e-Sănătate, au fost lansate fără a se asigura existența instrumentelor tehnice adecvate sau a unei educații digitale suficiente atât pentru utilizatori, cât și pentru personalul din instituțiile publice.
Rezultatul este un sistem rigid, ghidez de filosofia conform căreia cetățeanul trebuie să se adapteze instituției, nu invers.
Radu Puchiu explică că mentalitatea dominantă rămâne aceea că „lumea vine la noi, nu mergem noi la ei”, o abordare care ignoră realitatea vieții în diaspora.
El sugerează că ar fi logic ca reprezentanții statului să fie prezenți activ în comunitățile online ale românilor din străinătate, pe platforme precum Facebook sau TikTok, pentru a ghida utilizatorii prin procese simple, cum ar fi crearea unui cont la distanță în Spațiul Privat Virtual (SPV).
Un exemplu concret al acestei burocratii este povestea lui Diana Groza, o româncă care își desfășoară activitatea profesională în Franța de zece ani. Ea își amintește că, acum trei sau patru ani, a obținut accesul la SPV doar prezentându-se fizic la un ghișeu, procedură pe care a repetat-o și soțul ei.
Situația s-a complicat în anul curent, când temerea că Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) ar putea trimite decizii de impunere direct în străinătate i-a determinat pe ambii soți să își ia concediu pentru a se deplasa la Arad.
Ce alte costuri ascunse suportă diaspora?
Diana relatează experiența frustrantă de la ghișeu: după ce i s-a explicat cum să acceseze platforma, i s-a cerut să se prezinte într-o cameră anexasă, cu buletinul, pentru a primi o confirmare scrisă.
Abia această confirmare, împreună cu actul de identitate, trebuia verificată de un alt coleg de la un alt ghișeu.
Deși, teoretic, verificarea identității pentru SPV ar fi putut fi efectuată la distanță începând cu anul 2020, funcționarea instabilă a sistemului a dus la răspândirea experiențelor negative în grupurile de social media, unde românii din diaspora se informează reciproc.
Problema nu se oprește la aspectul tehnic. Chiar dacă un cetățean cunoaște mecanismul digital, el se poate confrunta cu lipsa unor documente esențiale, precum o carte de identitate pierdută. În astfel de cazuri, reconstituirea actului necesită prezența fizică în țară sau emiterea unei procuri către o rudă din România. Pentru a obține această procură, individul trebuie să se deplaseze la o ambasadă sau la un consulat, extinzând lanțul de formalități. Aceste obstacole ilustrează cum ineficiența digitală transformă simplele proceduri administrative într-un maraton logistic costisitor.
Pe lângă tema centrală a costurilor diasporei, presența în spațiul public a fost marcată și de alte evenimente notabile.
Unul dintre ele este analiza desfășurată de Comisia de etică a Universității Naționale de Apărare „Carol I” privind doctoratul lui Lucian Pahonțu, șeful Serviciului de Protecție și Pază de Stat (SPP).
Investigația se concentrează pe suspiciuni de plagiat, acesta fiind acuzat de copierea de pasaje din lucrările a trei membri ai propriei comisii care i-a acordat titlul de doctor.
În paralel, atenția publicului a fost atrasă și de imaginea virală a unui salvator îmbrăcat în pantaloni albi, un detaliu vestimentar care a generat discuții ample.
Aceste evenimente, deși distincte, completează tabloul complex al actualității românești, în care provocările administrative ale diasporei coexistă cu scandalurile din mediul academic și imagologia publică.
Concluzia este că, până când statul nu va renunța la modelul pasiv de servicii, românii din străinătate vor continua să plătească, cu bani și timp, pentru lipsa unei viziuni moderne. Cele 1,5 miliarde de euro cheltuite nu sunt doar o statistică, ci un indicator al distanței dintre aspirațiile de modernizare și realitatea de zi cu zi a cetățenilor.
Radu Puchiu insistă asupra necesității ca autoritățile să iasă din zona de confort a ghișeului și să meargă acolo unde se află cetățenii, în mediul digital global, eliminând astfel „taxa pe distanță” care penalizează economic comunitatea românească din afara granițelor.
Sursă: pressone
Conținut scris de redacția noastră actesidrepturi.ro / Raluca Gheorghiu și asistat AI.