Ce reguli noi vizează critica la punctul 3 al articolului I?
Consiliul Legislativ a emis recent un document oficial, avizul cu numărul 845 din anul 2026, prin care a respins propunerea legislativă vizează regimul juridic aplicabil imobilelor utilizate de unitățile de cult. Această decizie a fost luată în data de 5 octombrie 2026, când instituția a analizat inițiativa legală transmise de Secretarul General al Senatului printr-o adresă înregistrată sub numărul V/4143/08.09.2026.
Ultimele știri
Alerta InfoCons Protectia Consumatorilor : BRAZILICIOUS - Produse pentru îndreptarea părului
Procurorul de la Sectorul 3 a demisionat din funcție
Vânzarea de bunuri către persoane fizice din UE: cum se aplică TVA și ce trebuie să știi despre regimul OSS
Noua capodoperă a profesorului Liviu Pop în materia contractelorLa Consiliul Legislativ, dosarul a fost înregistrat cu sigla D766/09.09.2026.
Obiectul central al dezbaterii a fost proiectul de modificare și completare a Legii nr. 239/2007, un act normativ care guvernează statutul bunurilor imobile aflate în folosința cultelor religioase.
Autoritățile legislative au identificat mai multe aspecte esențiale în cadrul examinării. În primul rând, s-a observat că textul propus se încadrează în categoria legilor organice. Această clasificare atrage aplicarea prevederilor articolului 73, alineatul (3), litera m) din Constituția României, republicată. Conform articolului 75, alineatul (1) din legea fundamentală, camera care primește inițial sesizarea este Senatului.
De asemenea, s-a specificat clar că emiterea avizului nu implică o judecată de valoare asupra oportunității soluțiilor legislative alese, ci doar o verificare tehnică a conformității.
Critica principală vizând punctul 3 al articolului I se referă la noile reguli pentru articolele 1, alineatele (2²) și (2³). Proiectul introduce un mecanism de transmitere obligatorie, fără nicio contravaloare, a dreptului de proprietate asupra anumitor imobile. Aceasta se realizează la cererea unității de cult care deține bunurile, cu condiția ca folosința să fie demonstrată conform legii. Problema devine acută atunci când vorbim despre bunuri din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale (UAT).
În acest caz, proprietarul pierde posibilitatea de a decide singur despre vânzarea sau transferul bunului, ceea ce afectează atributul de dispoziție al dreptului privat de proprietate, protejat de articolul 44 din Constituție.
Cum a abordat Curtea Constituțională această temă?
Curtea Constituțională a abordat deja această tematică în Decizia sa nr. 345/2025, în paragrafele 90 până la 92. Acolo s-a stabilit că impunerea unei obligații de a constitui dreptul de proprietate în favoarea unor terți, pe terenuri din domeniul privat al UAT, fără a lăsa loc pentru decizia proprietarului, încalcă articolul 44 constitucional.
Mai mult, în paragraful 89 al aceleiași decizii, prin raportare la Decizia nr. 563/2020 (paragraful 28), referitoare tot la Legea nr. 239/2007, s-a subliniat importanța păstrării opțiunii titularului de a transmite imobilul entității solicitante.
Diferența crucială a proiectului actual este că transferul nu mai depinde de dovedirea unui drept de proprietate anterior al cultului sau a unei preluări abuzive a bunului, care ar fi justificat o măsură de restituire. Dimpotrivă, noul text instituie dobândirea dreptului de proprietate bazat exclusiv pe simpla folosință a imobilului. Odată îndeplinite aceste condiții, autoritatea deliberativă a UAT este constrânsă să approve înstrăinarea, neputând opta pentru păstrarea bunului în patrimoniul local. Hotărârea de transfer devine astfel o simplă executare a unei obligații legale, nu o expresie a voinței proprietarului.
Prin urmare, este imperios necesară reconsiderarea caracterului obligatoriu al transferului bunurilor din domeniul privat al UAT, în lumina exigențelor de protecție a dreptului de proprietate consacrate de articolul 44. De asemenea, acest caracter obligatoriu ridică probleme majore în raport cu principiul autonomiei locale, stipulat în articolul 120, alineatul (1) din Constituție.
Autonomia locală se exercită în condițiile legii și presupune, conform articolului 5, litera j) din Codul administrativ, dreptul și capacitatea efectivă a autorităților locale de a gestiona treburile publice în numele și interesul colectivităților pe care le reprezintă.
Potrivit articolului 84, alineatul (4) din același act normativ, autonomia locală include și gestionarea resurselor care aparțin, prin lege, unităților administrativ-teritoriale. În jurisprudența sa, exemplificată prin Decizia nr. 406/2022, Curtea Constituțională a reținut că lipsa acordului UAT privind transferul bunurilor din proprietatea publică în cea privată, împreună cu imposibilitatea de a justifica încetarea uzului sau a interesului public local, sunt circumstanțe care aduc atingere articolului 120, alineatul (1) din Constituție.
Aceste considerente au fundamentat avizul negativ emis de Consiliul Legislativ.
Sursă: Juridice