Pensie din mai multe țări: cum se adună anii de muncă

În mod general, fiecare stat în care persoana a fost asigurată suportă plata

Românii care au lucrat atât acasă, cât și în alte țări au dreptul să ceară o pensie care să ia în calcul toate perioadele în care au cotizat. Timpul petrecut în străinătate nu se pierde când te întorci acasă, dar modul de calcul și suma finală depind de regulile legale și de tratatele bilaterale sau multilaterale în vigoare.

Ultimele știri

Vicepreședintele Camerei Deputaților susține simplificarea legilor energeticeRomânia a strâns 4,5 miliarde de euro prin nouă emisiune de euroobligațiuniUn operator italian de telecomunicații a fost amendat cu 1,7 milioane de euroAmendă de 5.000 de euro în Italia pentru nesoluționarea unei cereri de ștergere a datelor

În spațiul european, perioadele de cotizație din mai multe state membre se adună pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de vârstă și de stagiu necesare pentru pensionare. Conform informațiilor publicate de Adevărul, o persoană care nu a strâns destui ani de cotizare într-o singură națiune poate completa calculul cu perioadele lucrate în alte țări, cu condiția ca acestea să fie confirmate de autoritățile competente.

Casa Națională de Pensii Publice a precizat că totalul de cotizare se obține prin adunarea perioadelor de asigurare din România cu cele din celelalte state ale Uniunii Europene. Trebuie făcută o distincție importantă: anii lucrați în străinătate nu devin automat ani de cotizare în sistemul românesc, iar România nu suportă costul întregii pensii pentru o carieră desfășută în mai multe țări.

În cazul în care un cetățean a lucrat în mai multe state UE, fiecare țară în care a fost asigurat calculează partea de pensie care îi revine, respectând propriile reglementări și perioadele recunoscute. Luând ca exemplu un român care a muncit 12 ani în România și 18 ani în Italia, se poate lua în calcul un total de 30 de ani de asigurare pentru verificarea condițiilor de pensionare, presupunând că toate perioadele sunt confirmate de autoritățile competente. Acest calcul nu înseamnă că România va trata persoana ca și cum ar fi lucrat toți cei 30 de ani exclusiv în sistemul românesc. În realitate, România va stabili drepturile aferente perioadei petrecute în țară, în timp ce Italia va calcula componenta corespunzătoare perioadei asigurate pe teritoriul italian.

Sumelor pot fi diferite, deoarece fiecare stat aplică propriile formule matematice, condiții de eligibilitate și reguli privind vârsta de pensionare.

Când legislația permite atât calcularea conform regulilor naționale, cât și

Când legislația permite atât calcularea conform regulilor naționale, cât și prin totalizarea perioadelor, instituția competentă compară variantele și acordă suma mai avantajoasă, conform regulilor în vigoare.

În mod general, fiecare stat în care persoana a fost asigurată suportă plata pentru partea de pensie care îi revine. Astfel, un român care a lucrat în România și Germania poate primi o pensie din sistemul românesc și o altă componentă din sistemul german, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de fiecare țară. Nu este necesar ca toate contribuțiile să fie transferate în România pentru ca persoana să beneficieze de drepturile acumulate în cele două state. Un alt aspect critic este diferența de vârstă de pensionare între țări. O persoană poate deveni eligibilă pentru pensia din România înainte de a îndeplini condițiile pentru pensia dintr-un alt stat. Într-o asemenea situație, plata fiecărei componente începe atunci când sunt îndeplinite condițiile legale din țara respectivă.

Pentru cei care au lucrat în afara Uniunii Europene, recunoașterea perioadelor de asigurare depinde de legislația aplicabilă și de existența unor acorduri de securitate socială între România și statul respectiv.

Românii care rezidă în țară și au lucrat și în alte state membre UE se pot adresa casei teritoriale de pensii competente pentru depunerea cererii. Instituția română solicită informațiile necesare de la autoritățile din celelalte state în care solicitantul a fost asigurat. În anumite cazuri, procedura permite depunerea cererii prin instituția de pensii din țara de reședință, eliminând necesitatea deplasării în fiecare stat. Dacă persoana locuiește în străinătate, cererea se depune, de regulă, la instituția de asigurări sociale de la locul de domiciliu. Dacă solicitantul locuiește într-o țară în care nu a lucrat niciodată, procedura poate implica instituția statului în care a fost asigurat ultima dată. Pentru stabilirea drepturilor, autoritățile trebuie să poată verifica perioadele lucrate și contribuțiile înregistrate în fiecare țară.

Pot fi solicitate documente de identificare, acte privind activitatea profesională și informații despre perioadele de asigurare.

Este recomandat ca persoanele care se apropie de vârsta pensionării să păstreze documentele primite de la foștii angajatori și de la instituțiile de asigurări sociale din străinătate. Timpul de procesare poate fi mai lung atunci când dosarul implică mai multe state, deoarece instituțiile trebuie să verifice perioadele de asigurare și să stabilească separat drepturile cuvenite.

Sursă: Cotidianul