Drepturi

Condițiile exercitării dreptului la informație, verificate de CCR

Raluca Gheorghiu · 3 min citire
Condițiile exercitării dreptului la informație, verificate de CCR

Autorul critică reglementarea acestui termen, care, în opinia sa, conduce la o

CCR. Condiții pentru exercitarea dreptului la informare. Constituţionalitatea 17 august 2026, 00: 06-124; Inesa TURCANU În Monitorul Oficial, partea I nr. 660 din 10 august 2026, a fost publicată Decizia nr. 763/225 privind excepția neconstituționalităţii dispozițiilor articolului 22 alineatul (1) teza finală a Legii nr. 544/2001 privind accesul liber la informațiile de interes public. Într-un recurs împotriva unei hotărâri prin care se acordă o excepție de întârziere pentru a introduce recursul și a respinge recursul, s-a invocat excepția neconstituționalităţii. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că textul contestat este neconstituțional, întrucât conduce la o restricție a dreptului la informare, care, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) din Constituție, nu poate fi restricționat.

Ultimele știri

Aplicația e-Terra a soluționat 100.000 de cereri în RomâniaCum să obții bonificația fiscală de 3% în 2025ANAF verifică tot mai atent averile persoanelor fiziceMigrarea externă: riscuri și soluții pentru întoarcerea românilor în țară

Această dispoziție juridică prin care se poate introduce o perioadă în care plângerea creează posibilitatea de a invoca excepții, cum ar fi cererea tardivă, care limitează dreptul prevăzut de Constituție și deschide calea de nerespectare în temeiul unei legi sub Constituție. Obiectul excepției neconstituționale este dispozițiile articolului 22 alineatul (1) teza finală a Legii nr. 544 / 2001, care au următorul conținut: .

7.„Examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 31 din Constituţie consacră dreptul persoanei de a avea acces nerestricţionat la orice informaţie de interes public” şi obligaţia corespunzătoare a autorităţilor publice, potrivit competenţelor lor respective, de a asigurainformaţii corecte ale cetăţenilor în materie de afaceri publice şi de interes personal.„”Pentru a garanta dreptul la informare, a fost adoptat Legeanr. În ceea ce privește accesul liber la informațiile de interes public, care acoperă atât informațiile de interes public care pot face obiectul comunicării, cât și modul în care aceste informații pot fi obținute - din oficiu sau prin depunerea unei cereri autorităților și instituțiilor obligate să le comunice.

În cazul în care autoritățile publice și instituțiile nu își îndeplinesc

În cazul în care autoritățile publice și instituțiile nu își îndeplinesc obligația prevăzută cel târziu. 7 din Legea nr. 544 / 2001, şi anume să 7 menţionat anterior, să se adreseze secţiunii de dispută administrativă a tribunalului pe a cărui rază teritorială locuiește sau în a cărui zonă teritorială se află sediul autorităţii sau al instituţiei publice.

Autorul critică reglementarea acestui termen, care, în opinia sa, conduce la o restrângere a dreptului la informare, deoarece limitează temporar posibilitatea plângerii împotriva refuzului autorităților de a comunica informații de interes public la 30 de zile de la expirarea termenelor prevăzute la articolul 7 din Legea nr. 544/2001. În această privință, Curtea a susținut în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței care i-a fost conferită de Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procedural, inclusiv stabilirea termenelor, nu constituie o restricție a exercitării acestui drept, ci doar o modalitate eficientă de prevenire a abuzului acestuia, în detrimentul altor titulari de drepturi, în aceeași măsură ca în discuție. Curtea a subliniat, de asemenea, că dreptul la informare nu este un drept absolut (a se vedea Hotărârea în acest sens.

21 din 18 ianuarie 2018, punctul 35), astfel încât legiuitorul să aibă competența constituțională de a stabili condițiile pentru exercitarea acestui drept. În aplicarea acestor considerații în prezenta cauză, Curtea a statuat că limitarea în timp de către legiuitor a dreptului la acțiune împotriva refuzului autorităților/instituțiilor de a comunica informații de interes public nu constituie o restricție a exercitării dreptului la informare, ci o garanție a securității relațiilor juridice, având în vedere oportunitatea și relevanța informațiilor care trebuie comunicate atât reclamantei, cât și autorităților/instituțiilor publice. Astfel, în unanimitate

Sursă: juridice

Conținut scris de redacția noastră actesidrepturi.ro / Raluca Gheorghiu și asistat AI.

Lasă un comentariu