Cum se detectează averile nejustificate prin venituri declarate?
Sistemul de raportare SAF-T a devenit un instrument central prin care Autoritatea Națională a Administrării Fiscale (ANAF) detectează disonanțele dintre declarațiile contabile și realitatea economică.
Ultimele știri
Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilor
Schimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscală
Cum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid complet
Primăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la blocÎn cadrul unei conferințe dedicate bugetului și fiscalității pentru anul 2027, organizată de CursDeGuvernare în parteneriat cu Academia de Studii Economice din București, Adrian Nica, șeful ANAF, a prezentat un mecanism specific de identificare a fraudelor.
Acesta a descris un profil de risc denumit „patron bogat, firmă săracă”, care se bazează pe discrepanța dintre stilul de viață al unui asociat și veniturile declarate de compania sa.
Cazul analizat de autorități a pornit de la o persoană fizică cu o prezență vizibilă online, ale cărei resurse financiare par să depășească semnificativ sumele declarate ca venituri. Verificările nu s-au oprit la inventarierea bunurilor mobile și imobile ale asociatului, ci au cuprinzut o analiză detaliată a conturilor contabile raportate prin formularul SAF-T.
A fost identificat un model în care se foloseau conturile 455 („Sume datorate acționarilor/asociaților”) și 472 („Venituri înregistrate în avans”) pentru operațiuni care nu corespundeau realității economice.
După acest prim caz, ANAF a transformat caracteristicile detectate într-un profil de risc sistematic, folosit pentru a găsi alte 12 contribuabili care prezentau comportamente contabile similare. Pentru profesioniștii din domeniul contabil, exemplul ilustrează cum datele din declarația informativă D406 permit autorității să coreleze veniturile firmei cu finanțările primite de la asociați și cheltuielile înregistrate, evidențiind eventualele neconcordanțe.
Adrian Nica a subliniat că, atunci când analizează averi nejustificate prin venituri declarate, Fiscul nu se limitează la verificarea locuințelor sau autoturismelor deținute de persoanele fizice. Se examinează și modul în care asociații finanțează societățile.
În exemplul prezentat, ANAF a observat în bilanțul contabil, transmis prin SAF-T, creditări mari ale firmei din partea asociaților, deși veniturile declarate de aceștia nu justificau cuantumul respectivelor sume.
O altă particularitate constată a fost utilizarea abuzivă a contului 472 pentru a înregistra încasări care, potrivit concluziilor șefului ANAF, ar fi trebuit recunoscute ca venituri curente, nu ca venituri în avans.
Mecanismul descris combină două tipuri de operațiuni contabile care, de regulă, sunt legale, dar devin problematică când nu reflectă situația economică reală. Contul 455 înregistrează, printre altele, împrumuturile și alte sume datorate de societate către asociați sau acționari. Deși un asociat poate finanța legal activitatea firmei prin acordarea de împrumuturi, existența unui sold mare în acest cont nu este în sine o neregulă. Problemele apar când firma înregistrează creditări repetate și de valoare mare, fără documente justificative corespunzătoare, sau când există neconcordanțe între sumele acordate și resursele financiare ale asociatului.
În cazul studiat, analiza s-a concentrat tocmai pe această discrepanță dintre fondurile utilizate pentru a credita societatea și veniturile declarate de persoana fizică.
Contul 472 este destinat evidențierii veniturilor care privesc perioade sau exerciții financiare viitoare, conform regulilor contabile aplicabile. O firmă care facturează servicii în avans pentru mai multe luni poate avea sume în acest cont, dacă sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere.
Totuși, ANAF a constatat o utilizare nejustificată a acestui cont pentru încasări care ar fi trebuit tratate ca venituri curente.
Potrivit explicațiilor președintelui ANAF, când o societate suportă cheltuieli personale ale asociatului, precum o vacanță, contribuabilul transfera o sumă corespunzătoare din contul 472 în contul de venituri, astfel încât rezultatul contabil să rămână aproape de zero.
Ce se întâmplă după identificarea neconcordanțelor din bilanț?
Pentru a înțelege mai bine mecanismul, să luăm un exemplu ilustrativ. O societate prestează servicii în valoare de 100.000 de lei, pentru care sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a veniturilor în perioada curentă.
În loc să înregistreze veniturile corespunzătoare, firma contabilizează nejustificat suma în contul 472 „Venituri înregistrate în avans”.
Ulterior, compania suportă cheltuieli personale ale asociatului în valoare de 20.000 de lei și transferă aceeași sumă din contul 472 în contul de venituri, astfel încât rezultatul contabil al acestor operațiuni să fie zero.
În această situație, evidența contabilă nu reflectă corect veniturile realizate de societate.
Mai mult decât atât, cheltuielile personale suportate de firmă necesită o analiză separată, deoarece pot fi nedeductibile și pot genera obligații fiscale suplimentare, inclusiv la nivelul persoanei fizice, în funcție de natura beneficiului.
După identificarea neconcordanțelor din bilanțul transmis prin SAF-T, ANAF a trimis o echipă tehnică pentru verificarea situației pe teren. Controlul a confirmat practica identificată, iar contribuabilul a recunoscut faptele și a achitat suma stabilită. Ulterior, caracteristicile cazului au fost transformate într-un profil de risc, utilizat pentru identificarea altor societăți cu un model similar de raportare contabilă. În urma acestei analize, ANAF a mai identificat încă 12 contribuabili cu comportamente asemanatoare.
Dincolo de această neconcordanță numerică, informația crucială pentru contabili este că ANAF poate utiliza rezultatele unui control pentru identificarea automată a unor situații similare în datele raportate de alte firme.
Declarația informativă D406 oferă ANAF informații detaliate despre evidența contabilă a societății, inclusiv soldurile inițiale și finale, rulajele și operațiunile înregistrate în conturile contabile, în funcție de structurile de raportare aplicabile. Aceste date pot fi analizate împreună cu informațiile din RO e-Factură, deconturile de TVA, situațiile financiare anuale și alte declarații fiscale, pentru a detecta neconcordanțe care necesită verificări suplimentare.
De exemplu, o firmă care raportează venituri reduse sau pierderi repetate, dar înregistrează creditări importante și frecvente din partea asociaților, poate declanșa verificări privind proveniența fondurilor și justificarea operațiunilor.
În mod similar, menținerea unor solduri mari în contul 472, fără documente care să justifice recunoașterea veniturilor în perioade viitoare, poate cere clarificări. Totuși, existența unor astfel de situații nu demonstrează automat săvârșirea unei fraude fiscale. ANAF trebuie să analizeze documentele, natura operațiunilor și împrejurile concrete înainte de a stabili eventuale obligații fiscale suplimentare.
Pornind de la cazul prezentat de președintele ANAF și de la regulile generale privind evidența contabilă, există câteva semnale de risc care merită atenția contabililor: creditări repetate ale firmei de către asociat, înregistrate în contul 455, fără documente justificative corespunzătoare sau fără concordanță între evidența contabilă și transferurile efective de bani; solduri mari sau menținute pe perioade lungi în contul 472, pentru care firma nu poate justifica existența unor venituri aferente perioadelor viitoare; rezultate contabile apropiate de zero în mod repetat, în condițiile în care societatea desfășoară o activitate economică semnificativă, iar documentele nu justifică această situație; cheltuieli cu caracter personal suportate de firmă, precum vacanțe, bunuri de lux sau alte achiziții care nu au legătură cu activitatea economică; pierderi contabile repetate, în paralel cu finanțări importante ale societății de către asociați, fără o justificare economică și financiară suficientă.
Aceste elemente reprezintă exemple de situații care pot necesita verificări, nu o listă oficială și exhaustivă a criteriilor de risc utilizați de ANAF.
Pentru prevenirea unor neconcordanțe fiscale și contabile, sunt esențiale următoarele verificări: documentarea împrumuturilor acordate de asociați, astfel încât fiecare creditare să aibă documente justificative corespunzătoare.
Sursă: Fiscalitatea