Membrul CA sau acționarul preia automat datoriile firmei?
Cine suportă povara financiară când o companie rămâne cu facturi neplătite la stat? Deși în mod general obligația de plată îi revine entității juridice însăși, legislația actuală permite autorităților fiscale să extindă cerințele și către alte subiecturi implicate.
Ultimele știri
Vicepreședintele Camerei Deputaților susține simplificarea legilor energetice
România a strâns 4,5 miliarde de euro prin nouă emisiune de euroobligațiuni
Un operator italian de telecomunicații a fost amendat cu 1,7 milioane de euro
Amendă de 5.000 de euro în Italia pentru nesoluționarea unei cereri de ștergere a datelorTotuși, simpla existență a unor restanțe bugetare nu este un motiv suficient pentru a trage la Organismul fiscal trebuie să stabilească cu certitudine identitatea celui vizat, acțiunea specifică atribuită acestuia și conexiunea directă dintre comportamentul său și sumele neachitate.
Regulamentul procedural a suferit o actualizare majoră prin publicarea, în Monitorul Oficial numărul 859 din data de 14 octombrie 2026, a Ordinului ANAF cu numărul 1163/2026. Acest act normativ a înlocuit instrucțiunile anterioare, emise prin Ordinul ANAF nr. 127/2014, instituind o metodologie nouă pentru stabilirea Este important de menționat că noul cadru nu adaugă situații noi de Adevărata noutate constă în detalierea modului în care agențiile fiscale trebuie să verifice circumstanțele, să aducă dovezi și să individualizeze conduita celui vizat, precum și în clarificarea condițiilor în care această persoană își poate exercita dreptul la apărare.
Sfera persoanelor care pot fi urmărite este mai largă decât simpla calitate de administrator. În funcție de nuanțele fiecărui caz, serviciile fiscale pot solicita plata și de la asociați, acționari, reprezentanți legali, terți care au primit bunuri în garanție sau alte persoane care au contribuit la neexecutarea obligațiilor fiscale.
Situația devine complexă în cazul debitorilor declarați insolvabili, unde De asemenea, se pot include persoanele care, prin acțiuni deliberate, au dus la nedeclararea sau neplata taxelor.
Noua procedură integrează și principiile reieșite din Decizia Curții Constituționale nr. 49/2025, care a analizat responsabilitatea entităților aflate într-o relație de control cu debitorul. Întreaga Curte a observat că două dintre ipotezele din Codul de procedură fiscală erau formulate prea vag, riscând o aplicare arbitrară. Din acest motiv, reglementarea actuală se concentrează exclusiv pe ipoteza rămasă validă, anume cea a dobânderii de bunuri de la debitor de către o societate aflată într-un raport de control cu acesta.
Calitatea de membru al consiliului de administrație, asociat sau acționar nu implică automat asumarea datoriilor. Serviciile fiscale sunt obligate să identifice fapta precisă, intervalul temporal și datoriile specifice, demonstrând, acolo unde legea o impune, existența relei-credințe și legătura de cauzalitate dintre acțiunea persoanei și restanțele fiscale.
Dacă legislația condiționează Prezența unor taxe neplătite nu justifică, în sine, atragerea solidară. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 184/2022, a subliniat că prezumția este una de bună-credință, iar sarcina dovezii relei-credințe revine celor care o invocă.
Procedura nouă enumerate diverse circumstanțe care pot fi luate în considerare: neexecutarea cronică a obligațiilor legale, utilizarea lichidităților pentru alte scopuri decât plata taxelor, reducerea nejustificată a averii, transferul de bunuri către entități afiliate sau intermediare, vânzarea acestora la prețuri mult mai mici decât valoarea de piață sau ascunderea lor pentru a evita recuperarea creanțelor.
Cheltuielile necesare pentru derularea normală a afacerii sunt, totuși, excluse din această evaluare negativă.
Aceste indicii nu sunt dovezi absolute în sine.
Audierea e formalism? Decizia fără apărare e nulă!
Ele trebuie coroborate cu documentele disponibile, contextul specific, atribuțiile persoanei respective și impactul asupra capacității de plată a datoriei. Un simplu transfer către o firmă afiliată nu duce automat la Înainte de a emite orice hotărâre, autoritatea fiscală trebuie să își structureze coerența dosarului. Procesul este gestionat de organul care administrează obligațiile inițiale, deși alte structuri pot transmite informații relevante.
Continuarea demersului și emițerea deciziei aparțin exclusiv entității competente. Analizele cuprind situația financiară și patrimonială a debitorului, dar și comportamentul potențialilor debitori solizi. Agențiile pot folosi registre contabile, date bancare, evidențe publice, declarații fiscale și informații din sistemele RO e-Factura și SAF-T.
Când există indicii suficiente, acestea sunt consemnate într-un referat care trebuie să spece cine este vizat, ce fapte s-au comis, temeiul legal, perioada, datoriile și probele folosite. Abia după aprobarea acestui document se trece la audierea persoanei.
Aceasta are dreptul de a consulta dosarul, de a ridica obiecțiuni și de a prezenta argumente de apărare, putându-se sprijini pe un avocat sau un consultant.
Conversația poate avea loc și online, iar termenul pentru prezentare nu poate depăși 10 zile lucrătoare de la notificare, cu posibilitatea extinderii în cazuri justificate.
Audierea nu este un formalism; decizia luată fără a respecta dreptul la apărare este considerată nulă. Procesul poate continua doar dacă persoana refuză explicit să se prezente sau absentează la două rânduri consecutive.
După terminarea audierii, individul are la dispoziție încă 5 zile lucrătoare pentru a trimite un punct de vedere scris.
O singură datorie poate genera decizii separate pentru fiecare persoană urmărită. După procesarea argumentelor, autoritatea fiscală poate opri sau continua procedura.
Dacă condițiile sunt îndeplinite, responsabilitatea se stabilește printr-o decizie individuală pentru fiecare subiect. Documentul trebuie să explice fapta atribuită, baza legală, perioadele și sumele implicate, precum și motivele pentru care apărările au fost acceptate sau respinse.
Chiar dacă mai mulți sunt vizați pentru aceeași taxă, situația fiecăruia se analizează separat, iar Contestația se poate depune în termen de 45 de zile de la primire, verificând probele, motivarea și îndeplinirea condițiilor legale.
Dosarele aflate în curs la momentul intrării în vigoare a noului ordin nu sunt anulate. Actele deja efectuate rămân valide, iar efectele juridice deja produse nu se schimbă. Dosarele începute veche nu se redeschid de la zero, ci etapele rămase se parcurg conform noilor reguli. Astfel, noua procedură oferă un cadru mai transparent pentru investigare și apărare, eliminând ideea unei Autoritatea fiscală trebuie să demonstreze, pentru fiecare persoană în parte, fapta și îndeplinirea tuturor condițiilor legale.
Sursă: Juridice