Schimbarea de paradigmă e așteptată, dar nu intră în vigoare imediat?
Simplificarea interacțiunii dintre cetățeni și stat printr-o reformă legislativă majoră: autoritățile vor prelua sarcina verificării datelor
Ultimele știri
Ilie Bolojan cere indexarea pensiilor și salariilor în 2027, la pachet cu tăieri drastice de cheltuieli
Gest impresionat după cursa de coșmar Flydubai: Ambasada Israelului în România laudă un adevărat erou
TollRo în funcțiune: ce se schimbă pentru șoferi de la 1 octombrie
Execuție eșuată a condamnată la moarte Christa Pike, transportată la spital în agonie inutilăO noutate semnificativă în peisajul fiscal românesc vine din propunerea de a modifica Codul de procedură fiscală, vizând eliminarea birocrației excesive în relația dintre instituțiile publice și contribuabili. Esența acestei inițiative constă în faptul că departamentele de stat nu vor mai solicita cetățenilor sau firmelor să aducă fizic documente justificative, cum ar fi ordine de plată sau certificate de atestare, atunci când informațiile respective pot fi accesate direct din bazele de date ale statului.
În prezent, o firmă care achită o taxă prin intermediul băncii este adesea nevoită să atașeze copia ordinului de plată la dosarele depuse la diverse instituții.
Similar, pentru a demonstra că nu are datorii restante la buget, entitățile economice trebuie să obțină și să prezinte un certificat fiscal specific. Noul proiect de lege urmărește inversarea acestui mecanism: dacă datele există în sistemele guvernamentale, validarea revine exclusiv instituției solicitante, nu contribuabilului.
Deși această schimbare de paradigmă este așteptată cu interes, ea nu devine operațională imediat.
Până la momentul adoptării definitive, promulgării și publicării în Monitorul Oficial, regulile actuale rămân în vigoare, ceea ce înseamnă că documentele cerute conform procedurilor existente trebuie continue să fie prezentate.
Reforma propusă se bazează pe introducerea unor noi articole în legislația fiscală actuală.
Primul aspect major vizează situația fiscală a persoanelor, atât fizice, cât și juridice. Se propune inserarea articolului 160.1 în Codul de procedură fiscală.
Conform acestui text, autoritățile și instituțiile publice vor fi obligate să verifice direct statutul fiscal al solicitantilor, inclusiv existența sau absența obligațiilor financiare restante, folosindu-se de sistemele fiscale și informatice disponibile, în condițiile stabilite de lege.
Consecvența practică este că, dacă informațiile necesare pot fi extrase sau validate electronic, instituția nu va mai putea cere solicitantului un certificat de atestare fiscală sau un document echivalent, doar pentru a confirma aceleași date.
Pentru o societate comercială, impactul se va resimți la depunerea oricărei cereri unde lipsa datoriilor constituie o condiție esențială.
În loc ca firma să meargă la organul fiscal pentru a obține un document și apoi să-l depună la un alt ghiseu administrativ, aceasta va furniza doar datele de identificare.
Al doilea pilon al reformei confirmă plățile efectuate?
Autoritatea competentă va consulta ulterior informația prin canalul legal disponibil.
Al doilea pilon al reformei se concentrează pe confirmarea plăților efectuate.
Proiectul introduce articolul 163.1, care abordează procedurile în care emiterea unui act administrativ, soluționarea unei cereri sau prestarea unui serviciu depinde de achitarea unei taxe, a unui tarif, a unei amenzi, a unei contribuții ori a altei sume stabilite prin lege.
În acest context, autoritatea competentă va fi obligată să caute confirmarea plății în evidențele sale interne, în sistemele informatice centrale, prin intermediul Trezoreriei, prin sistemele electronice de plată sau prin alte mecanisme legale de verificare.
Dacă plata poate fi identificată prin aceste metode, nu se va mai solicita chitanța, ordinul de plată, extrasul de cont sau o confirmare tranzacțională separată. Totuși, verificarea corectă depinde de asocierea precisă a plății cu persoana și obligația respectivă. Informațiile obligatorii pentru această identificare includ codul de identificare fiscală, suma plătită, beneficiarul, contul destinație și referința înscrisă la efectuarea plății.
Este important de reținut că o plată executată prin bancă, dar încă neidentificată în evidențele beneficiarului, poate necesita clarificări suplimentare; proiectul nu transformă automat orice ordin de plată într-o dovadă definitivă a stingerii obligației.
Regula propusă nu este absolută și nu se aplică universal. Documentele fizice vor continua să poată fi solicitate în anumite circumstanțe. Pentru situația fiscală, instituțiile vor putea cere documente dacă informațiile nu pot fi obținute sau validate direct din sisteme, dacă datele disponibile sunt incomplete sau contradictorii, sau dacă un act specific este impus expres de lege pentru un efect juridic diferit de simpla verificare a datelor.
Această flexibilitate asigură că sistemul funcționează eficient, dar rămâne adaptat la complexitatea reală a cazurilor individuale.
Reforma se înscrie într-o tendință generală de digitalizare și simplificarea procedurilor administrative.
Prin eliminarea duplicării efortului administrativ – adică a necesității ca contribuabilul să obțină documente de la un organ și să le prezinte altuia – se reduce timpul și costurile implicite în interacțiunea cu administrația publică.
Acest schimbament de viziune pune accentul pe responsabilitatea statului de a-și coordona bazele de date, în detrimentul transferării sarcinii administrative către cetățean. Deși implementarea va depinde de capacitatea și interoperabilitatea sistemelor informatice existente, direcția este clară: spre o administrație publică mai transparentă și mai puțin birocrație.
Inițiativa legislativă reprezintă un pas important către modernizarea relației dintre fiscalitate și contribuabili, promițând o experiență mai fluidă și mai rapidă pentru toți cei implicați în procesele administrative.
Sursă: contabilul.manager
Conținut scris de redacția noastră actesidrepturi.ro / Laura Profeanu și asistat AI.