Sorin Costreie: Un caz de violență în școli pe zi, copiii scot cuțitul

Noul ministru al Educației, Sorin Costreie, răspunde

Outsiderul nr. 15. Sorin Costreie: Unul sau doi copii trage cuțitul.

Ultimele știri

Vicepreședintele Camerei Deputaților susține simplificarea legilor energeticeRomânia a strâns 4,5 miliarde de euro prin nouă emisiune de euroobligațiuniUn operator italian de telecomunicații a fost amendat cu 1,7 milioane de euroAmendă de 5.000 de euro în Italia pentru nesoluționarea unei cereri de ștergere a datelor

În ultimul deceniu, Educația a fost condusă de ministrul-Knunche, apoi de ministrul-Pamblica, a preluat personalul ministrului-Pepsiglas, și recent și-a încheiat mandatul și a fost ministru de cabinet, un iubitor al poemelor pentru copii despre vițel și inteligență artificială.

Acum avem un ministru cu studii la prestigioase universități, un profesor de filozofie a limbilor. Dar în ce măsură va învăța, de asemenea, limbajul politic învățat de escroci de vârstă școlară, cu alte cuvinte, de colegii săi de guvern? Cu toate acestea, statisticile arată că aproape jumătate dintre studenții români nu înțeleg nimic din ceea ce am spus până acum.

Și de ce s-ar deranja să afle când noile modele sociale sunt îmbrăcate în blănuri strălucitoare, și singura dilemă este concurența dintre lux și opulență. În ce măsură cartea a avut o atracție mai automată?

Noul ministru al Educației, Sorin Costreie, răspunde.

Întrebarea este ce poate face un ministru. Există, de asemenea, o percepție greșită aici, care cred că vine de la un model social în care așteptările oamenilor sunt că totul rezolvă vodca. Vodca poate fi președintele, un ministru, prim-ministru, șeful blocului.

Voi merge cu o cerere în canapea la Vodka și Vodka trebuie să se stabilească cu siguranță. Vreau să spun, așteptările, cu alte cuvinte, sunt prea mari în comparație cu ceea ce un ministru poate face de fapt. Desigur, un ministru poate reglementa sistemul, poate seta tonul, poate aduce atât bine cât și rău în sistem.

Dar să nu ne așteptăm ca un ministru, mai ales dacă nu are sprijin politic, să schimbe lucrurile.

Aceasta este o iluzie. - Dacă te uiți la mentalitatea profesorului aici, și nu este vina profesorului, mentalitatea comună a majorității profesorilor este de a transmite informații.

Așa sunt programați, așa au avut modele sociale. Copilul trebuie să memoreze, trebuie să testeze dacă își amintește corect ce i s-a spus, ce este în manual. Următorul: Problema acum nu mai este memorarea, și în general nu mai are acces la informații. Am o întreagă bibliotecă la telefon. Problema este să vezi ce faci cu aceste informații, să le pui în context, să te gândești la asta și să pui mai întâi întrebări.

Astfel, rolul profesorului trebuie să fie simplu, socratic

Astfel, rolul profesorului trebuie să fie simplu, socratic, pentru a alimenta întrebările pe care copiii le au în mod natural. - În jur de 50% din succesul unui copil se datorează școlii, locului în care s-a născut, comunității.

E o mare. Există o discrepanță care mă doare.

Și pe măsură ce trecem mai departe, dacă ne uităm la performanța școlii, deja, de exemplu, în clasa a opta, diferența dintre cei doi români, așa să spunem, este de fapt două clase. Tipul de clasa a opta din țară știe la fel de multe ca tipul de clasa a șasea din oraș. Violența la școală este un fenomen, nu toate cazurile sunt raportate, dar avem cel puțin un caz pe zi. Este un fenomen foarte serios pe care îl tratăm cu toată responsabilitatea, încercând să ajungem la fund.

Violența înseamnă multe lucruri: înseamnă intimidare, înseamnă violență online, înseamnă cazul Bistrița (unde un profesor a fost înjunghiat de un elev). Trebuie să ne gândim la un sistem de admitere la liceu în care totul nu se joacă cu o carte, adică matematică și română. Poate ar trebui să existe patru dovezi.

Deci, matematica și românul, desigur, rămân.

Dar există și ceva soci-uman și ceva exact științific. În plus, să scădem presiunea.

Adică, nu pot juca jocul unui copil într-un singur examen pentru că le pun o cantitate fantastică de presiune psihologică. Copilul ăla ar putea avea o problemă, s-ar putea să fie bolnav în acea zi, sau părinții lui se divorțează. China, o țară comunistă, a diferențiat finanțarea universităților.

În România, rezistența în sistem este foarte mare. Unele universități sunt legate de un fir politic. Baronii locali, tot felul de politicieni angajați acolo, nu vor ca universitatea lor să fie plătită puțin mai puțin decât universitățile mari și performante.

Această politicizare dăunează cu adevărat sistemului educațional, că este la universități, că este la școli. - Ce crezi că ar fi spus Socrate astăzi după botezul PSD?

Socrate a fost un om simplu, foarte critic de opulenta.

Sursă: Recorder