Ce impune Pilonul I al sistemului public de pensii?
Retragerea din viața activă profesională la vârsta de cincizeci de ani pare o țintă ambițioasă pentru mulți lucrători din România. Pentru a înțelege exact ce impune legislația actuală și care sunt costurile asociate, este necesară o analiză detaliată a mecanismelor de pensionare disponibile.
Ultimele știri
Vicepreședintele Camerei Deputaților susține simplificarea legilor energetice
România a strâns 4,5 miliarde de euro prin nouă emisiune de euroobligațiuni
Un operator italian de telecomunicații a fost amendat cu 1,7 milioane de euro
Amendă de 5.000 de euro în Italia pentru nesoluționarea unei cereri de ștergere a datelorExistă două căi principale prin care un cetățean poate realiza această dorință: accesarea pensiilor publice gestionate de stat sau acumularea unui capital privat suficient de mare pentru a-și asigura independența financiară înainte de împlinirea vârstei standard.
În cadrul primului pilon al sistemului public de pensii, cunoscut sub numele de Pilonul I, nu există o opțiune simplă de a achita o sumă unică pentru a „cumpăra” dreptul de a pleca la pensie la cincizeci de ani, atâta timp cât ai lucrat în condiții obișnuite. Vârsta minimă absolută impusă de sistemul statal pentru pensionarea anticipată este de șasezeci de ani. Singura excepție legală care permite retragerea la cincizeci de ani se aplică celor care au desfășurat activități în condiții speciale sau deosebite de muncă. Acestea includ categoriile precum militarii, polițiștii, minerii, aviatorii sau marinarii.
În aceste situații speciale, nu se plătește o taxă finală, ci se suportă pe parcursul întregii cariere contribuții lunare mai mari. Astfel, angajatul are reținută din salariul brut lunar Contribuția Asigurării Sociale (CAS) în proporție de 25%.
A doua variantă presupune o abordare privată!
De asemenea, angajatorul este obligat să achite o cotă suplimentară destinată condițiilor deosebite sau speciale, aceasta fiind de 4% sau 8%, respectiv, în funcție de natura activității. Pentru a putea reduce vârsta standard de pensionare (care este de 65 de ani) până la 50 de ani, este necesar ca persoana respectivă să fie angajată efectiv între 15 și 25 de ani în aceste medii specifice.
A doua variantă presupune o abordare privată, unde individul își construiește singur fondul de rezervă pentru a acoperi perioada de tranziție de 15 ani, între vârsta de 50 și 65 de ani, moment în care ar primi prima pensie de la stat. Scopul este de a nu mai fi obligat să lucreze profesional la 50 de ani, păstrând totuși statutul de asigurat medical. În acest scenariu, cheltuielile anuale către stat, după ce te retragi activ, se limitează la plata contribuției minime la sănătate (CASS).
Pentru a rămâne înregistrat în sistemul public de asigurări sociale de sănătate (CNAS), fără a avea un venit din salariu, trebuie să achiziționezi această asigurare pe cont propriu.
Costul anual reprezintă 10% din echivalentul a șase salarii minime brute, ceea ce se traduce în 2.595 lei pe an.
Această sumă corespunde unei plăți lunare aproximative de 216 lei, asigurându-ți astfel protecția medicală în timpul anilor de așteptare până la pensionarea oficială.
Sursă: Gândul