De ce „perioada suspectă” de doi ani limitează anularea actelor din insolvență?
Maria VADUVA 25 august 2026, 08:07
Ultimele știri
Ilie Bolojan cere indexarea pensiilor și salariilor în 2027, la pachet cu tăieri drastice de cheltuieli
Gest impresionat după cursa de coșmar Flydubai: Ambasada Israelului în România laudă un adevărat erou
TollRo în funcțiune: ce se schimbă pentru șoferi de la 1 octombrie
Execuție eșuată a condamnată la moarte Christa Pike, transportată la spital în agonie inutilăSe argumentează că pentru a asigura o protecție adecvata a creditorilor, trebuie să combinăm eficient recursurile prevăzute de lege privind neplătirea datorilor cu măsuri de anticipare contractuale, funcționale și judiciare, precum și cu mecanisme de discourajare a comportamentelor dolosifice.
Termenul de doi ani înainte de deschiderea fazei de insolvență, cunoscut în specialitate ca „perioadă suspectă”, este intervalul în care administratorul sau lichidatorul judiciar are legitimația să conteste în judecată actele patrimoniale ale debitorului care au dus la deteriorarea garanțiilor creditorilor. Această regulă nu e o inovație recentă: are un antecedent direct în articolele 79 și următoarele din Legea 85/2006, iar ideea de bază are rădăcini adânci în istoria dreptului, inspirată de maximul roman „fraus omnia corrumpit”, care spune că falsătatea corupe tot ce atinge.
Mecanismul legal este construit cu grijă: în cei doi ani care preced deschiderea procedurii de insolvență, numiți doctrina „perioadă suspectă”, organul judiciar poate cere anularea juridică a operațiunilor efectuate de debitor care au dus la scăderea patrimoniului disponibil pentru plăți. Printre aceste operațiuni se numără transferurile fără contropartă, operațiunile în care ce a dat debitorul a fost mult mai puțin decât ce a primit, contractele încheiate comun pentru a sotra bunuri din executorii, constituirea de garantii sau plățile preferențiale în favoarea unor creditori, precum și plata anticipată a datoriilor care nu au ajuns la termen.
Perioada suspectă de doi ani protejează totdeauna creditorii?
Durata protecției variază în funcție de tipul actului: unele operațiuni sunt acoperite pe toată perioada de doi ani, în timp ce altele – precum anumite plăți sau transferuri – sunt supuse doar ultimelor șase luni înainte de declararea insolvenței. Prin alinelatul (4) al articolului 117, se include și actele încheiate cu persoane apropiate debitorului: asocii cu participare semnificativă la capital, administratori, familiari până la gradul al patrulea, precum și alte persoane în relații de afinitate sau de rudă.
Deși acest mecanism e un instrument util pentru a remedia prejudiciile produse de comportamente dolosifice, aplicarea ei întâmpină obstacule reale. cea mai mare dificultate e necesitatea de a furniza dovezi concluzive despre intenția frauduloasă a debitorului sau a părții contrapartă, mai ales când operațiunile se întâmplă în cadrul relațiilor de afaceri obișnuite.
De asemenea, termenul scurt pentru a exercita acțiunea – de obicei egal cu durata perioadei suspecte – poate eșua în cazurile în care reconstruirea tranzacțiilor economice cere timp, resurse contabile și expertiză financiară suplimentară.
Pentru această cauză, e necesară o abordare integrată: trebuie să combinăm remediala legală cu strategii de prevenire, precum clauzele contractuale anti-dolosive, monitoring-ul operațional al tranzacțiilor și acțiuni judiciare preventive, pentru a asigura o protecție realistă și durabilă a intereselor creditorilor.
Sursă: juridice
Conținut scris de redacția noastră actesidrepturi.ro / Adrian Popa și asistat AI.