Interesul public în noul Cod al amenajării teritoriului: ce se schimbă?

Cum devine binele comun o armă juridică?

Noua lege care reglementează amenajarea teritoriului, urbanismul și construcțiile, cunoscută sub acronimul CATUC, a intrat recent în vigoare prin adoptarea Legii nr. 169/2026. Această modificare legislativă nu se rezumă la o simplă cosmetizare a unor norme împrăștiate prin alte acte normative.

Ultimele știri

Alerta InfoCons Protectia Consumatorilor : BRAZILICIOUS - Produse pentru îndreptarea păruluiProcurorul de la Sectorul 3 a demisionat din funcțieVânzarea de bunuri către persoane fizice din UE: cum se aplică TVA și ce trebuie să știi despre regimul OSSNoua capodoperă a profesorului Liviu Pop în materia contractelor

Pentru dezvoltatori și antreprenori, miza reală este alta: reconfigurarea din temelii a relației dintre binele comun și dreptul de proprietate privată.

Dacă înainte interesul general era mai degrabă un ideal pe hârtie, noul Cod îl transformă într-un instrument de lucru extrem de concret. Administrația publică are acum mână liberă să ia decizii tăioase și să impună reguli stricte asupra terenurilor.

Rămâne definiția legii doar pe hârtie?

Practic, statul poate restrânge dreptul de proprietate privată în numele comunității, însă această putere nu este absolută. Orice interdicție trebuie să treacă filtrul Constituției și să fie justificată prin argumente tehnice solide, nu prin decizii arbitrare.

Urbanismul a fost mereu terenul de bătălie dintre două tabere: proprietarul care vrea să-și valorifice terenul cum știe mai bine și comunitatea, care are nevoie de ordine, predictibilitate și spații verzi. Prin CATUC, această tensiune nu mai este lăsată la voia întâmplării. Interesul public devine regula jocului în relația dintre primării, cetățeni și investitori. Consecința e simplă: simpla invocare a „interesului public” de către funcționari nu mai ține loc de argument legal.

Ce se întâmplă cu regulile urbanistice zonale?

Deși Codul aduce în premieră o definiție clară a interesului public – legată de dezvoltarea durabilă, protejarea naturii și accesul la utilități –, ea riscă să rămână doar o frumusețe teoretică. De ce? Pentru că aplicarea ei practică depinde de alte acte normative care încă lipsesc, cum ar fi Strategia de dezvoltare teritorială a României sau Politica urbană.

Până când aceste strategii naționale se vor sincroniza cu documentele locale de tip PUG și PUZ, investitorii vor naviga într-o zonă de ceață. Fără linii directoare clare de la centru, riscul unor interpretări abuzive la nivel local rămâne foarte mare.

Dintre toate schimbările aduse de noua legislație, cea mai vizibilă se simte în zona PUZ-urilor. Posibilitatea de a modifica regulile urbanistice din condei, prin planuri zonale, este acum puternic îngrădită, tocmai pentru a face loc priorității stricte a interesului public.

Sursă: HotNews