Documentația e la fel de obligatorie și pentru autoritatea contractantă!
Această analiză examinară mecanismul prin care astfel de critici sunt respinse pe cale de excepție, în temeiul articolului 8, alineatul (2) din Legea nr. 101/2016, precum și condiția de care depinde utilitatea acestei apărări: claritatea, coerența și verificabilitatea documentației de atribuire.
Ultimele știri
Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilor
Schimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscală
Cum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid complet
Primăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la blocPe baza jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene și a practicii recente a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC), se formulează reguli practice de redactare a caietului de sarcini și de structurare a punctului de vedere al autorității contractante.
Una dintre situațiile frecvente în practica Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (denumit în continuare CNSC sau Consiliul) este aceea în care un ofertant, al cărui ofertă a fost respinsă ca neconformă, contestă rezultatul procedurii invocând, în realitate, nelegalitatea unor cerințe din caietul de sarcini. Operatorul economic nu a solicitat clarificări și nu a contestat documentația de atribuire în termenul legal, a depus oferta în condițiile stabilite de autoritatea contractantă, iar după comunicarea rezultatului susține că cerința pe care nu a îndeplinit-o ar fi fost restrictivă, disproporționată ori fără legătură cu obiectul contractului sau că autoritatea ar fi trebuit să accepte un produs echivalent.
Deși actul atacat este, formal, comunicarea privind rezultatul procedurii (și, de regulă, raportul procedurii), criticile vizează în fond documentația de atribuire, față de care termenul de contestare era de mult expirat. Prin prezentul material îmi propun să analizăm modul în care se decide astfel de litigii și, mai ales, să arătăm că eficiența acestei apărări depinde în mare măsură de calitatea caietului de sarcini.
Din experiența practică, apreciez că o parte importantă a litigiilor privind rezultatul procedurii se decid încă din etapa de elaborare a documentației de atribuire, iar nu în etapa de evaluare sau prin punctul de vedere depus la Consiliu.
Precizez că, deși în practică se afirmă adesea că o astfel de contestație ar fi „inadmisibilă”, sancțiunea care intervine în cazul criticilor formulate împotriva documentației de atribuire după expirarea termenului legal este tardivitatea. Este vorba despre o excepție de procedură, absolută și peremptorie, care poate fi invocată și din oficiu.
Din punct de vedere practic, rezultatul este cel urmărit de autoritatea contractantă, întrucât, potrivit articolului 26, alineatul (1) din Legea nr. 101/2016, Consiliul se pronunță mai întâi asupra excepțiilor, iar atunci când le constată întemeiate nu mai procedează la analiza pe fond a cauzei.
Caietul de sarcini în cadrul documentației de atribuire
Obligațiile autorității contractante
Potrivit articolului 154 din Legea nr. 98/2016, autoritatea contractantă are obligația de a elabora documentația de atribuire astfel încât aceasta să conțină toate informațiile necesare pentru a asigura operatorilor economici o informare completă, corectă și precisă cu privire la cerințele achiziției, obiectul contractului și modul de desfășurare a procedurii. La rândul lor, specificațiile tehnice cuprinse în caietul de sarcini trebuie să permită tuturor operatorilor economici accesul egal la procedură și să nu creeze obstacole nejustificate în calea concurenței (articolele 155 și 156 din Legea nr. 98/2016, care transpun articolul 42 din Directiva 2014/24/UE).
Consider util să distingem între cele două exigențe impuse de lege, respectiv claritatea și caracterul nerestrictiv al cerințelor. Caracterul nerestrictiv ține de conținutul cerinței și poate fi verificat de Consiliu numai dacă documentația este atacată în termen. Claritatea ține de modul de formulare și, după cum voi arăta în continuare, influențează direct momentul de la care curge termenul de contestare. O cerință restrictivă, dar formulată clar, rămâne definitivă dacă nu a fost contestată la timp, în timp ce o cerință neclară poate fi repusă în discuție și ulterior, prin critici privind modul în care comisia de evaluare a aplicat-o.
Caietul de sarcini și evaluarea ofertelor
Caietul de sarcini reprezintă, în egală măsură, criteriul în raport cu care comisia de evaluare verifică dacă oferta este conformă. Respingerea unei oferte ca neconforme pentru că nu satisface cerințele caietului de sarcini (articolul 215 din Legea nr. 98/2016 și articolul 137 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016) are întotdeauna drept temei o anumită prevedere a caietului de sarcini.
Prin urmare, motivul de respingere, care va constitui aproape întotdeauna și obiectul contestației, este determinat de modul în care a fost redactată acea prevedere.
Caracterul obligatoriu al documentației necontestate
Caietul de sarcini și evaluarea ofertelor, o problemă!
În practica administrativ-jurisdicțională și judiciară se reține constant că, prin depunerea ofertei, operatorul economic își însușește condițiile documentației de atribuire, iar documentația necontestată în termen devine obligatorie atât pentru autoritatea contractantă, cât și pentru ofertanți. Astfel, Curtea de Apel București a reținut că operatorii economici care nu au formulat solicitări de clarificare în termenul prevăzut de lege nu mai pot invoca, după depunerea ofertei, pretinse deficiențe ale documentației de atribuire, aceasta devenind obligatorie odată cu expirarea termenului de contestare.
Trebuie observat însă că documentația este obligatorie în aceeași măsură pentru autoritatea contractantă. Comisia de evaluare nu poate introduce, la momentul evaluării, cerințe care nu rezultă din documentație și nici nu poate interpreta o prevedere echivocă în defavoarea ofertantului.
Tocmai sub acest aspect, așa cum se va vedea în continuare, apărarea întemeiată pe tardivitate se dovedește uneori ineficientă.
Termenul de contestare a documentației de atribuire
Potrivit articolului 8, alineatul (1) din Legea nr. 101/2016, persoana care se consideră vătămată de un act al autorității contractante poate sesiza Consiliul în termen de 10 zile, respectiv 7 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoștință despre actul considerat nelegal, în funcție de raportarea valorii estimate a procedurii la pragurile pentru care este obligatorie publicarea anunțurilor de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că, în cazul în care contestația privește conținutul documentației de atribuire publicate în SEAP, data luării la cunoștință este data publicării documentației de atribuire.
Această regulă a căpătat o importanță sporită după abrogarea, prin O. U. G.
nr. 45/2018, a capitolului II din Legea nr. 101/2016, referitor la notificarea prealabilă.
În prezent, termenul curge direct pentru formularea contestației, fără o etapă prealabilă de reexaminare de către autoritate, astfel încât operatorul economic trebuie să decidă în câteva zile de la publicare dacă acceptă cerințele caietului de sarcini sau le contestă.
Calificarea criticilor din contestație
Consiliul nu se raportează la actul indicat formal de contestator, ci analizează care este actul din care decurge, în realitate, vătămarea invocată. Dacă vătămarea rezultă din conținutul unei cerințe a caietului de sarcini, iar nu din critica vizează documentația de atribuire, iar termenul de contestare se calculează de la data publicării acesteia, indiferent dacă actul atacat este denumit comunicarea rezultatului, raportul procedurii sau răspunsul la solicitările de clarificare.
În practică, este necesară așadar distincția între două categorii de critici. Prima categorie privește documentația de atribuire: susțineri potrivit cărora o cerință ar fi restrictivă, nu ar avea legătură cu obiectul contractului, autoritatea ar fi trebuit să accepte și o altă soluție tehnică ori ponderea unui factor de evaluare ar fi excesivă.
Asemenea critici sunt tardive dacă sunt formulate după expirarea termenului calculat de la publicarea documentației.
A doua categorie privește evaluarea: susțineri potrivit cărora oferta îndeplinea cerința, dar comisia a interpretat-o greșit, comisia a aplicat o cerință care nu există în documentație sau a solicitat clarificări numai unora dintre ofertanți.
Acestea sunt formulate în termen dacă se raportează la data comunicării rezultatului și urmează a fi analizate pe fond.
Este frecvent ca o contestație să cuprindă critici din ambele categorii, situație în care Consiliul le va respinge ca tardive pe cele care vizează documentația și le va analiza pe fond pe celelalte. Din perspectiva autorității contractante, scopul nu poate fi, evident, acela ca orice contestație să fie respinsă pe excepție, ci ca, printr-un caiet de sarcini bine redactat, cât mai multe dintre critici să fie neutralizate înainte chiar de etapa de evaluare.
Sursă: Juridice