recursul în contestația la executare e imposibil

Ce drept se urmărește prin executarea silită?

Curtea Constituțională a respins recursul împotriva hotărârilor în contestația la executare

Ultimele știri

Alerta InfoCons Protectia Consumatorilor : BRAZILICIOUS - Produse pentru îndreptarea păruluiProcurorul de la Sectorul 3 a demisionat din funcțieVânzarea de bunuri către persoane fizice din UE: cum se aplică TVA și ce trebuie să știi despre regimul OSSNoua capodoperă a profesorului Liviu Pop în materia contractelor

În ediția din 30 octombrie 2026 a Monitorului Oficial, Partea I, numărul 914, a apărut publicarea Deciziei cu numărul 618/2025, emisă de Curtea Constituțională.

Această hotărâre se referă la cererea de neconstituționalitate formulată împotriva unor dispoziții din Codul de procedură civilă, mai exact cele din articolul 651 alineatul (4) și din articolul 718.

Contextul în care a fost ridicată această excepție a fost o cauză în care se judeca o cerere de recurs, formulată împotriva unei decizii care a admis o contestație în cadrul executării silite.

Autorii excepției au argumentat, în esență, că, în baza Deciziei Curții Constituționale cu numărul 369, din 30 mai 2017, în domeniul dreptului civil, atunci când nu există o regulă specială, orice cerere care poate fi evaluată în bani are dreptul de a fi judecată prin toate gradele de jurisdicție, adică fond, apel și recurs. Totuși, în acest cadru, normele legale contestate creează o diferențiere nejustificată în ceea ce privește exercitarea căii de atac a recursului.

Aceasta se manifestă între părțile din litigiile evaluabile în bani, care au beneficiat de dreptul la recurs în baza deciziei citate, și părțile implicate în contestații la executare în care se desfășoară o judecată autentică pe fond.

În consecință, dispozițiile legale criticate, care elimină posibilitatea recursului pentru situația contestațiilor la executare, încalcă principiul egalității în drepturi și accesul liber la instanțele de judecată.

În măsura în care prin executarea silită se urmărește realizarea unui drept pretins, se impune aplicarea aceluiași tratament juridic ca și cel folosit la realizarea dreptului pe calea comună. De asemenea, s-a arătat că legiuitorul a prevăzut și anumite situații de excepție prin normele din articolul 712 alineatul (4) sau din articolul 715 alineatul (4) din Codul de procedură civilă.

Aceste excepții se referă doar la o anumită categorie de litigii evaluabile în bani, respectiv împărțirea bunurilor comune, sau la posibilitatea unei terțe persoane care pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmărit, de a formula o contestație la executare.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie exact acele dispoziții din articolul 651 alineatul (4) și cele din articolul 718, care au următorul cuprins:

Ce a stabilit Curtea în analiza excepției!

Articolul 651 alineatul (4) stipulează: „Când prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată doar cu apel, în termen de 10 zile de la comunicarea ei.”

Articolul 718 prevede:

(1) Hotărârea emisă privind contestația este atacabilă exclusiv prin apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în baza articolului 712 alineatul (4) și articolului 715 alineatul (4), care pot fi atacate conform regulilor dreptului comun.

(2) Hotărârea prin care s-a soluționat contestația legată de interpretarea, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceluiași căi de atac ca și hotărârea care face obiectul executării.

Dacă prin contestație s-a cerut lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu este o hotărâre a unui organ de jurisdicție, hotărârea emisă va putea fi atacată doar prin apel, aplicându-se în mod corespunzător prevederile alineatului (1).

În analiza excepției, Curtea a stabilit, făcând trimitere la observațiile conținute în Decizia cu numărul 72 din 25 februarie 2025, paragrafele 18-21, că argumentele privind neconstituționalitatea articolului 718 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, din perspectiva imposibilității de a exercita recursul împotriva hotărârilor în materia contestației la executare, sunt neîntemeiate.

Instanța de control constituțional a decis că accesul liber la justiție, asigurat de articolul 21 din Constituție, nu echivalează cu accesul la toate mijloacele procedurale prin care se realizează justiția. Reglementarea modului de desfășurare a procesului în fața instanțelor, inclusiv a căilor de atac, revine exclusiv legiuitorului, care are dreptul de a stabili reguli speciale pentru situații particulare.

Reglementările internaționale în acest domeniu nu cer accesul la toate gradurile de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legiile naționale. Totodată, s-a statuat că articolul 21 din Legea fundamentală nu specifică în mod expres că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita simultan și apelul și recursul.

Prin urmare, exercitarea cumulativă a ambele căi de atac împotriva unei hotărâri nu reprezintă un criteriu de constituționalitate.

Sursă: Juridice