Curtea a analizat mai întâi natura juridică a bunurilor în cauza, constatănd
Dosarul a privit confiscarea a două proprietăți imobiliare situate în cadrul bunurilor comune ale soților, considerate de autoritățile franceze produs indirect al activităților delictuoase de tip delapidare, pentru care soțul reclamantei a fost declarat culpabil într-un proces penal. Deși soția nu a fost parte directă în acea procedură, ea a contestaţi măsura, alegând că a fost depărtată nejustificat de bunurile ei, fără a avea posibilitatea de a se apăra în fața instanței penale.
Ultimele știri
Ilie Bolojan cere indexarea pensiilor și salariilor în 2027, la pachet cu tăieri drastice de cheltuieli
Gest impresionat după cursa de coșmar Flydubai: Ambasada Israelului în România laudă un adevărat erou
TollRo în funcțiune: ce se schimbă pentru șoferi de la 1 octombrie
Execuție eșuată a condamnată la moarte Christa Pike, transportată la spital în agonie inutilăCurtea a analizat mai întâi natura juridică a bunurilor în cauza, constatănd că, în regimul francez al comunității legale, niciuna dintre cele două imobile nu apartinea exclusiv reclamantei sau soțului ei, ci formau parte din averea comună a soților. Totuși, judecătorii de la Strasbourg au recunoscut că, datorită specificului acestui regim patrimonial, aplicarea măsii de confiscare constituie o ingerință în dreptul reclamantei de a beneficia de bunurile ei.
În continuare, instanța a evaluat proporționalitatea măsii, verificând dacă aceasta respecta cerințele prevedute de Convenție. A fost constatat că confiscarea era prevăzută expres de lege națională și că scopul ei – combaterea eficientă a criminalității financiare, mai precis a delapidării – era legitim. De asemenea, CEDO a relevat că reclamanta a profitat, pe parcuzul anilor, de avantajele derivate din activitățile illegale ale soțului ei, inclusiv prin utilizarea fondurilor obținute illicit pentru renovarea locuinței și pentru plata ratelor creditelor asociate imobilelor confiscate.
Curtea a menționat, de asemenea, că conform legislatiei francese
Un alt aspect important analizat de Curtea a fost faptul că, deși imobilele au fost sechestrate în anul 2014, soția reclamantei nu a fost exclusă total din utilizarea lor: ea a putut trăi continuu în una dintre proprietăți și a închiriat celălalt pe toată durata preliminară a procesului penal. De asemenea, ea a beneficiat de posibilitatea să formuleze observații în cadrul unei cereri incidente introduse ulterior în dosar.
Curtea a menționat, de asemenea, că conform legislatiei francese, comunitatea matrimonială are dreptul să solicite despăgubiri pentru prejudiciul financiar cauzat de infracțiunile commise de unul dintre soți, și că reclamanta putea accesa indirect această formă de compensare în momentul lichidării bunurilor comune. Acest mecanism a contribuit la attenuarea efectului măsii de confiscare asupra ei.
Este de menționat că hotărârea a fost pronunțată de o Cameră a Curții și nu are caracter definitiv. Părțile au un termen de trei luni de la data comunicării deciziei pentru a solicita retrimiterea cauzei fața Marii Camere, care poate revizui sau confirma concluziile primei instanțe.
Sursă: juridice
Conținut scris de redacția noastră actesidrepturi.ro / Cosmin Tănase și asistat AI.