Cum reglementează art. 278(4) lucrările pe imobil?
Regulile privind locul prestării serviciilor în domeniul construcțiilor din spațiul european depind exclusiv de localizarea bunurilor imobile, o nuanță critică pentru emiterea corectă a documentelor fiscale. În contextul exportului de servicii, natura exactă a activității determină regimul aplicabil, conform mecanismelor stipulate la articolul 278 din Codul fiscal românesc.
Ultimele știri
Vicepreședintele Camerei Deputaților susține simplificarea legilor energetice
România a strâns 4,5 miliarde de euro prin nouă emisiune de euroobligațiuni
Un operator italian de telecomunicații a fost amendat cu 1,7 milioane de euro
Amendă de 5.000 de euro în Italia pentru nesoluționarea unei cereri de ștergere a datelorAtunci când localizarea juridică a prestatiei corespunde teritoriului național, serviciile trebuie facturate cu taxă pe valoare adăugată și raportate în decontul de TVA, formularul 300, precum și în declarația informativă 394, destinată persoanelor înregistrate în scopuri de taxare.
Prevederile din paragrafele (2) și (3) ale aceluiași articol se aplică exclusiv în absența unei excepții specifice. În cazul în care activitatea se încadrează într-una dintre situațiile excepționale prevăzute la paragrafele (4)–(7), regula generală este înlocuită de cea specială. Dacă locul prestării se stabilește în afara României, serviciile nu supușe impozitului intern, se menționează la linia a treia a decontului de TVA și nu apar în declarația recapitulativă 394.
Doar când nu se aplică nicio excepție, se recurge la regula de bază din paragraful (2), care leagă locul prestării de locul unde se află beneficiarul.
În ceea ce privește lucrările asupra imobilului, articolul 278, paragraful (4), litera a), stabilește că locul prestării coincide cu poziția geografică a bunului imobil. Considerăm exemplul societății ABC SRL, o microîntreprindere plătitoare de TVA, care a primit o comandă pentru execuția unei lucrări de construcție și amenajare în Germania. Se anticipează că procesul va dura două luni, iar prestarea efectivă se desfășoară la sediul clientului, o persoană juridică situată în Germania.
În baza excepției care anulează regulile generale din paragrafele (2) și (3), locul prestării este definit drept localizarea imobilului, valabil pentru activități de pregătire și coordonare a șantierelor, inclusiv serviciile arhitecților și ale companiilor de supraveghere. Conform punctului 16, paragraful (1), din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, indiferent de statutul fiscal al beneficiarului (persoană impozabilă sau neimpozabilă), localizarea se determină exclusiv prin regulile din paragraful (4).
Ce prevede punctul 16, paragraful (2)?
Aceste servicii nu se raportează în declarația recapitulativă din articolul 325 (formularul 390) și nu declanșează obligația de înregistrare în scopuri de taxă specifice achizițiilor intracomunitare.
Punctul 16, paragraful (2), precizează că serviciile legate de imobile includ doar acele activități cu o legătură directă și suficientă cu bunul respectiv. Această condiție se îndeplinește când serviciul derivă dintr-un imobil care constituie elementul central al prestatiei, sau când activitatea are ca obiectiv modificarea proprietăților fizice sau a statutului juridic al imobilului.
Printre exemplele enumerate în normă se numără lucrările de construcție, renovarea și managementul șantierelor. Astfel, serviciile prestate de ABC SRL în Germania nu sunt supuse impozitării în România, deoarece locul prestării se află în străinătate.
În activitatea zilnică, este aproape imposibil să nu se întâlnească operațiuni legate de construcții.
Fie că o firmă dorește să cumpere un imobil, să amenajeze un spațiu de birouri pentru desfășurarea activității sau să închirieze/vândă un depozit sau o hală, astfel de operațiuni apar frecvent și generează întotdeauna probleme complexe de clasificare fiscală.
Este esențial să se identifice tratamentul corect pentru orice operațiune care implică construcții, pentru a evita erorile de declarare și de facturare.
Sursă: Contabilul