Anaf

Moștenirea datorilor: cine răspunde pentru datoriile unui român după moarte

Raluca Gheorghiu · 3 min citire
Moștenirea datorilor: cine răspunde pentru datoriile unui român după moarte

Renunțarea se realizează printr-o declarație autentificată către notar public

Moștenirea datoriilor: ce se întâmplă cu datoriile unui român după moarte. Decesul unui rude nu șterge automat datoriile pe care le datorează rudei băncilor, instituțiilor publice sau altor creditori. Legea românească obligă moștenitorii care acceptă o succesiune să fie răspunzători și pentru datoriile acesteia.

Ultimele știri

Vicepreședintele Camerei Deputaților susține simplificarea legilor energeticeVicepreședintele Camerei Deputaților susține simplificarea legilor energeticeRomânia a strâns 4,5 miliarde de euro prin nouă emisiune de euroobligațiuniRomânia a strâns 4,5 miliarde de euro prin nouă emisiune de euroobligațiuniUn operator italian de telecomunicații a fost amendat cu 1,7 milioane de euroUn operator italian de telecomunicații a fost amendat cu 1,7 milioane de euroAmendă de 5.000 de euro în Italia pentru nesoluționarea unei cereri de ștergere a datelorAmendă de 5.000 de euro în Italia pentru nesoluționarea unei cereri de ștergere a datelor

Cu toate acestea, există instrumente juridice prin care o persoană poate limita sau evita complet această responsabilitate.

Datoririle nu dispar cu moartea. Moștenirea include atât activele, cât și datoriile unei persoane. În practică, persoana care primește apartamentul, mașina sau economiile unui rude decedat își asumă, în aceeași proporție, datoriile financiare neplăcute: taxele bancare, creditul de consum, facturile în vigoare sau alte datorii contractuale. Legea nu permite selecția: moștenitorul nu poate doar să păstreze bunurile și doar respinge datoriile.

În cazul în care există mai mult de un moștenitor, fiecare este răspunzător în proporție cu partea sa din moștenire, iar creditorii se pot adresa decedatului pentru a recupera sumele.

Beneficiul de inventar, limita care protejează proprietatea proprie Codul civil în vigoare permite acceptarea unei moșteniri în cadrul beneficiului de inventar, o formulă prin care moștenitorul Dacă datoriile depășesc valoarea moștenirii, diferența rămâne, de obicei, necunoscută în propriul patrimoniu al moștenitorului.

Termenul de un an pentru acceptare sau retragere Moștenitorii au un termen de opțiune de succesiune de un an de la data decesului pentru a decide dacă să accepte sau să retragă o moștenire. Termenul nu trebuie confundat cu termenul de finalizare a întregii proceduri de succesiune, care poate continua după sfârșitul anului.

În cazul în care succesiunea este discutată în termen de doi ani

În cazul în care succesiunea este discutată în termen de doi ani de la deces, nu se aplică nicio taxe pe bunurile imobiliare incluse în succesiune. După această perioadă, statul aplică o taxă de 1% asupra valorii bunurilor moștenite, o regulă care va continua să se aplice în 2026.

O persoană care nu își exercită dreptul de opțiune în termenul legal și nu ia nicio acțiune care să ducă la acceptarea tacită este presupusă de lege ca a renunțat la moștenire.

Renunțarea se realizează printr-o declarație autentificată către notar public care documentează dosarul de succesiune, poate fi dată oricărui notar din țară și necesită înregistrarea în Registrul Național Notarial al înregistrărilor opțiunilor de succesiune, cu o taxă de câteva lei. Costul total al unei declarații de retragere, în funcție de notar, este între 300 și 800 de lei.

Moștenitorul care renunță nu primește niciun bun și nu este răspunzător de datoriile succesiunii, dar renunțarea trebuie să fie totală: legea nu permite acceptarea parțială a bunurilor și respingerea selectivă a datoriilor.

Acțiunea cedată este returnată, în conformitate cu normele legale, celorlalți moștenitori, iar copiii părții cedate nu preiau în mod automat acțiunea cedată prin reprezentare.

Capcane care te transformă într-un moștenitor neplăcut care acceptă o moștenire nu rezultă doar din o declarație expresă către un notar. Orice comportament care indică o intenție de succes poate fi interpretat ca acceptare tacită, inclusiv datoriile aferente. Vânzarea unei moșteniri aparținând decedatului este unul dintre cele mai frecvente exemple de acceptare tacită, chiar dacă moștenitorul nu a semnat niciun act oficial în acest sens.

Situația devine și mai dificilă pentru moștenitor, care, deși inițial a renunțat la succesiune, ascunde sau retine bunuri din moștenirea decedatului în bună credință. În acest caz, legea îl consideră a fi un acceptator al moștenirii, cu toate consecințele care decurg din aceasta, inclusiv Pur și simplu legătura de rudă cu decedat nu obligă

Sursă: Puterea

Lasă un comentariu