Anaf

Eroare ANAF: Cheltuielile de marketing, tăiate de la deduceri! „Este uimitor!

Raluca Gheorghiu · 3 min citire
Eroare ANAF: Cheltuielile de marketing, tăiate de la deduceri! „Este uimitor!

Facturile de pe raft, respinse de inspectorii ANAF?

O neînțelegere majoră din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) dă bătăi de cap companiilor, după ce cheltuielile de promovare au început să fie clasificate drept nedeductibile. Un specialist a reacționat cu surprindere în fața acestei situații absurde.

Ultimele știri

Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilorDatele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilorSchimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscalăSchimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscalăCum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid completCum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid completPrimăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la blocPrimăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la bloc

În timpul controalelor fiscale, simpla prezentare a articolelor în publicațiile hipermarketurilor sau pe rafturi nu mai este considerată dovadă suficientă pentru realitatea cheltuielilor de marketing.

Este deosebit de surprinzător că autoritățile fiscale pun practic o cruce pe aceste costuri, care reprezintă o normă în activitatea oricărei rețele comerciale mari, fie că vorbim de supermarketuri sau hipermarketuri.

Fie că este vorba despre promovarea produselor prin cataloagele retailerilor sau despre plasarea strategică la raft într-o zonă prioritară — semnalizată pentru evenimente speciale precum Crăciunul sau Ziua Copilului —, ANAF susține că lipsesc probele adecvate. Mai mult, instituția argumentează că nu este clar cine a furnizat efectiv serviciile sau câte ore au fost alocate. Asta atrage atenția Luisiana Dobrinescu, avocat și Managing Partner la cabinetul Dobrinescu Dobrev Haraga.

Cine măsoară marketingul în registre de timp?!

Orice om de afaceri din retail știe că promovarea nu se documentează cu pontaje sau registre de timp, ci prin poziționare vizibilă, cataloage tipărite și imagini din campaniile desfășurate. Cu toate acestea, inspectorii fiscali consideră aceste materiale ca fiind insuficiente din punct de vedere probatoriu.

Luisiana Dobrinescu a dat exemplu un caz dintr-un raport de inspecție emis în octombrie 2026, unde a întâlnit o argumentație greu de înțeles prin orice logică economică: inspectorii au susținut că o cheltuială de marketing nu este justificată economic dacă firma înregistrează profituri modeste. Aplicând un astfel de raționament, o companie cu o performanță financiară moderată se trezește imediat cu o decizie de impunere și sancțiuni pe cap.

În plus, expertul subliniază că ANAF aplică o interpretare fundamental greșită a noțiunii de document justificativ.

De la mailuri ignorate la confuzia dintre acte și probe!

Potrivit acestei viziuni rigide, corespondența electronică sau agendele de întâlniri online nu respectă cerințele OMFP 2634/2015, motivul invocat fiind că lipsesc elemente obligatorii precum denumirea documentului, datele complete ale părților sau semnătura olografă.

Așa se ajunge la o confuzie uriașă în timpul controalelor între un document justificativ și o simplă probă.

În timp ce actele de bază (facturile și contractele) stau la temelia înregistrărilor contabile și trebuie să respecte rigorile OMFP 2634/2015, probele care demonstrează că serviciul a fost prestat pot lua mii de forme: înregistrări, date digitale sau chiar declarații, adaptate la realitatea tehnologică de azi.

Cine își asumă riscul de business?

Situația devine kafkiană atunci când discuția finală cu contribuabilul are loc online, dar inspectorii concluzionează senini că emailurile, capturile de ecran din calendar sau notițele automate generate de platformele de videoconferință nu demonstrează prestarea niciunui serviciu.

O astfel de metodă de evaluare sfidează logica, mai ales în condițiile unor reguli comerciale bine stabilite de ani de zile.

Să nu uităm: chiar dacă o cheltuială de marketing nu aduce imediat creșterea spectaculoasă a vânzărilor visată, acest risc comercial este asumat exclusiv și voluntar de către antreprenor.

În loc să vâneze afaceri care investesc în propria dezvoltare prin strategii legale de promovare, ANAF și-ar face mult mai util timpul concentrându-se pe mari evazioniști și pe cei care ignoră total plata taxelor.

Sursă: HotNews

Lasă un comentariu