Anaf

Cum afectează noi reguli fiscale transferul părților sociale: libertate sau supraincarcare?

Adrian Popa · 4 min citire
Cum afectează noi reguli fiscale transferul părților sociale: libertate sau supraincarcare?

Nu e vorba doar de dreptul statului de a-și apăra creanțele!

Protecția fiscală a transferurilor de acțiuni: granițele puterii statale și impactul asupra activelor

Ultimele știri

Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilorDatele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilorSchimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscalăSchimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscalăCum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid completCum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid completPrimăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la blocPrimăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la bloc

Reglementarea adoptată prin art.

V din Legea nr. 239/2025, actualizată prin OUG nr. 13/2026 și detaliată prin procedura stabilită prin Ordinul comun ANAF–Ministerul Justiției nr. 1.137/1.967/C/2026, creează un mecanism specific de condiționare fiscală pentru transferul părților sociale în societățile cu scopul declarat de protejare a creanțelor bugetare și împiedicarea preluării datoriilor de către terți prin intermediari.

Totuși, extinderea acestui mecanism la orice tip de transfer, indiferent de mărimea acțiunii, generează întrebări privind proporționalitatea, predictibilitatea și coerența dintre dreptul fiscal, dreptul societar și regulile Uniunii Europene.

Chestiunea centrală nu este dreptul statului de a-și apăra creanțele, ci felul în care această apărare este implementată. Legislația permite afectarea activelor unei persoane care nu este debitorul fiscal, supune tranzacția unor verificări administrative în lanț și stabilește un termen pentru evaluarea garanțiilor care poate scade înainte ca legalitatea creanțelor contestate să fie soluționată definitiv de o instanță.

Dacă titlul de creanță este ulterior anulat, restaurarea situației patrimoniale poate implica proceduri separate, în care persoana care a suportat efectiv executarea nu este aceeași cu titularul raportului juridic fiscal.

În versiunea inițială, art. V din Legea nr. 239/2025 viza doar transferurile efectuate de asociații cu controlul societății. Există o legătură clară între transferul acțiunii, schimbarea structurii de control și riscul pierderii creanțelor bugetare. Prin OUG nr. 13/2026, această delimitare a fost eliminată, făcând procedura aplicabilă oricărui asociat, indiferent de mărimea acțiunii deținute. În practică, vânzarea unei acțiuni de 1% poate declanșa aceleași cerințe fiscale ca transferul întregului capital. Diferența dintre cele două operațiuni este însă esențială.

Schimbarea controlului poate altera persoanele care decid despre administrarea societății, utilizarea resurselor și executarea obligațiilor fiscale. Transferul unei acțiuni minoritare nu produce neaparat aceleași efecte. Această distincție nu exclude posibilitatea utilizării de transferuri minoritare în operațiuni artificiale.

Ce prevede inițial art. V din Legea?

Transferurile succesive, fragmentarea acțiunilor sau utilizarea de terți pot fi circumstanțe relevante pentru evaluarea riscului fiscal.

Totuși, prezența unor astfel de posibilități nu justifică, prin ea însăși, aplicarea nediferențiată a unei obligații de garantare la toate tranzacțiile, fără a se examina efectele concrete asupra recuperării creanțelor.

Din perspectiva art. 16 din Constituție, problema nu poate fi redusă la aplicarea aceleiași reguli la situații diferite. Legislatorul poate stabili criterii generale, inclusiv pentru prevenirea eludării legii. Ce trebuie analizat este dacă tratamentul uniform are o justificare obiectivă și rezonabilă, în raport cu scopul urmărit și cu sarcina patrimonială impusă.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 31/1990, obligațiile societății sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociații societăților cu Societatea are personalitate juridică și patrimoniu distinct, iar asociatul nu devine debitor al obligațiilor fiscale prin simpla deținere sau achiziție a unei acțiuni. Transferul acțiunii nu schimbă titularul obligațiilor fiscale. Debitorul rămâne societatea, indiferent de identitatea vândătorului sau a cumpărătorului. Transferul acțiunii nu constituie, prin el însuși, o preluare a datoriilor fiscale.

Reglementarea analizată nu creeă o garantie reală asupra bunurilor asociatului, ci o obligație de depunere a sumei sau a altor valori ca garanție, care trebuie diferențiată de mecanismul 25 din Codul de procedură fiscală, care necesită îndeplinirea unor condiții legale specifice.

Nici poziția vândătorului nu poate fi redusă la o prezumție de culpabilitate. Neîndeplinirea formalităților de opozabilitate fiscală nu îl transformă automat în debitor al obligațiilor societății.

Totodată, încheierea contractului de cesiune nu anulează eventualele responsabilități ale vândătorului față de societate sau terți.

Art. V din Legea nr. 239/2025 introduce însă o obligație de garantare în cadrul procedurii de transfer. Când garanția este constituită de cumpărător, patrimoniul acestuia poate fi afectat chiar și în lipsa unei conexiuni directe cu datoria fiscală contestată. Aceasta ridică probleme serioase privind echilibrul dintre interesul public și drepturile de proprietate.

Sursă: Juridice

Lasă un comentariu