Anaf

Cabinetul câștigă proces privind înscrieri în carte funciară

Cosmin Tănase · 5 min citire
Cabinetul câștigă proces privind înscrieri în carte funciară

Clientul a moștenit construcții!

În data de 6 noiembrie 2026, avocatul Ilie Dorin a anunțat o victorie semnificativă pentru cabinetul său, legată de un litigiu complex referitor la înregistrările în evidența funciară. Acest caz ilustrează o situație neobișnuită, deoarece partea care a inițiat acțiunea în instanță nu era nici posesorul efectiv, nici un vecin adiacent, nici un deținător al terenului; ci, de fapt, era Direcția Generală a Impozitelor și Taxelor Locale (DGITL) dintr-un sector specific, pe care nu este necesar să îl dezvăluiem în acest context.

Ultimele știri

Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilorDatele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilorSchimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscalăSchimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscalăCum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid completCum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid completPrimăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la blocPrimăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la bloc

Aspectul cel mai remarcabil al acestei chestiuni este faptul că DGITL nu doar că nu a contestat dreptul de proprietate al clientului, ci a exprimat un acord clar și necondiționat cu existența acestuia, precum și cu statutul de posesie, confirmând de asemenea că toate obligațiile fiscale au fost achitate la timp.

Motivul nemulțumirii DGITL rezidă exclusiv în considerarea sa că procedura prin care posesia a fost notată nu a respectat normele legale. Prin urmare, a atacat legalitatea acelei proceduri de înregistrare a posesiei în registrul funciar, chiar și după ce dreptul de proprietate s-a consolidat complet, acoperind perioada de trei ani de la data notării inițiale.

Situația a atins un nivel de neașteptatitudine când noile măsurători geografice au indicat o suprafață mai extinsă, ceea ce, în consecință, ar fi implicat un impozit mai mare pentru DGITL, comparativ cu suprafața mai mică menționată în documentația fiscală actuală.

Atât instanța de fond, cât și Tribunalul din București, au susținut apărarea prezentată de cabinetul nostru, respingând ca fiind neacceptabilă acțiunea inițiată de DGITL, iar ultima decizie a impus către această instituție plata integrală a costurilor de judiciu, incluzând și onorariul avocational.

Originea acestui conflict remontează la situația clientului, care a moștenit anumite construcții de la tatăl său, dar terenul pe care erau amplasate aceste clădiri nu făcea parte din activele proprietarului decedat. Având în vedere această realitate, clientul a procedat în conformitate cu reglementările privind obținerea dreptului de proprietate prin înregistrarea posesiei.

El și-a formalizat posesia în condiții perfecte și legale; după expirarea celor trei ani necesari, această posesie s-a transformat în drept de proprietate, făcându-l proprietar legal, ceea ce a generat modificări corespunzătoare în cartea funciară.

Documentele de încheiere și cele actualizate menționau clar clientul ca proprietar.

Pe baza acestor acte oficiale, clientul a adresat o cerere către DGITL pentru actualizarea titularului în rolul fiscal, deoarece pe rolul fiscal apărea tatăl său, înregistrat ca plătitor pe baza unei declarații, fără a deține titlul de proprietate real.

De aici a început o confruntare intensă și o opoziție vehementă din partea DGITL, o neînțelegere care a confuzionat atât pe mine, cât și pe clientul meu, fiind cauza fundamentală a acestei lupte juridice.

Care sunt argumentele?

După ce DGITL a refuzat de mai multe ori să înregistreze noua suprafață și noul statut de proprietate, clientul a decis să inițieze un proces în care solicita anularea Încheierilor de carte funciară legate de înregistrarea posesiei și conversia acesteia în drept de proprietate. Deși DGITL nu a negat nici proprietatea, nici posesia, nici nu a avut vreo legătură sau interes legitim în substanța dreptului de proprietate, nemulțumirea sa se concentra exclusiv pe procedurile de notare a posesiei.

Am construit o apărare cuprinzătoare, utilizând atât argumente pe cale excepțională, cât și pe fond.

Printre excepțiile invocate, am evidențiat inadmisibilitatea acțiunii, lipsa calității procesuale a părții pasive, lipsa de interes juridic și tardivitatea, toate acestea fiind legate de procedura specială și derogatorie stabilită de Legea 7/1996.

Această lege impune norme procedurale de o interpretare extrem de strictă, ceea ce face inadmisă utilizarea procedurii comune de anulare a actelor.

În ceea ce privește argumentele pe fond, am dezvoltat apărare referitoare la consolidarea dreptului de proprietate cu efect retroactiv.

Orice acțiune îndreptată împotriva proprietății trebuie să fie încadrată printr-o acțiune în revendicare, iar aceasta trebuie să provină exclusiv de la un presupus proprietar, și nu de la DGITL.

Atât în cererea inițială, cât și în răspunsul la întâlnire și în apelul depus, DGITL a comis diverse erori în interpretarea conceptului de notare a posesiei, a cadrului procedural specific acestei proceduri, și a confuzii grave dintre notarea posesiei și uzucapiune, care sunt două modalități distincte de dobândire a proprietății.

Am demonstrat clar că inadmisibilitatea cererii de judecată derivă din lipsa calității procesuale active, corroborată de lipsa de interes a DGITL. Această instituție nu deține statutul de persoană la care i se adresează Încheierea de carte funciară, fiind doar un terț în raportul juridic stabilit de carte funciară; implicit, nu are nici calitatea de persoană afectată sau interesată, conform definițiilor din legislația privind cartea funciară.

Ne este clar că fiecare Încheiere de carte funciară ar trebui comunicată DGITL-ului sau Primăriei, dar motivul pentru care acest lucru ar fi necesar este inexistent din punct de vedere juridic.

Bunul în litigiu și dreptul de proprietate în sine nu au nicio legătură juridică directă cu DGITL. Această clarificare a situației a dus la decizia favorabilă pentru clientul meu, confirmând integritatea procedurii legale aplicate.

Această victorie subliniază importanța respectării strictă a normelor legale în materie funciară, evitând interferențele nejustificate din partea entităților administrative care nu au competența sau interesul legal în substanța dreptului de proprietate. Analiza detaliată a acestui caz oferă o perspectivă valoroasă asupra limitelor competenței instituțiilor fiscale în sfera dreptului privat funciar.

Sursă: Avocatu

Lasă un comentariu