Cum se calculează taxa pe clădiri și mașini?
Fiscul prinde la roade proprietarii de bunuri de lux care au omis declarația: mecanismul complet de taxare și poprire
Ultimele știri
Vicepreședintele Camerei Deputaților susține simplificarea legilor energetice
România a strâns 4,5 miliarde de euro prin nouă emisiune de euroobligațiuni
Un operator italian de telecomunicații a fost amendat cu 1,7 milioane de euro
Amendă de 5.000 de euro în Italia pentru nesoluționarea unei cereri de ștergere a datelorOrdinul ANAF nr. 1444/2026, publicat în Monitorul Oficial pe 2 noiembrie 2026, introduce un mecanism rigid prin care autoritățile fiscale stabilesc din oficiu impozitul special pe bunuri scumpe, chiar și atunci când contribuabilul a omis să depună Formularul 216. Documentul nu se limitează doar la stabilirea datoriei, ci reglementează și procedura de executare silită pentru cazurile în care sumele nu sunt achitate voluntar.
Baza juridică a acestei taxe pe lux este ancorată în Titlul X^1 al Codului fiscal.
Pentru clădirile rezidențiale, subiecții vizați sunt persoanele fizice care, la 31 decembrie a anului fiscal precedent, dețineau proprietate sau coproprietate asupra unor imobile situate pe teritoriul României.
Plafonul neimpozabil este fixat la 2.500.000 lei (echivalentul a aproximativ 500.000 euro).
Dacă valoarea impozabilă calculată de Direcțiile de Impozite și Taxe Locale (DITL) depășește acest prag, se aplică o cotă de 0,9% asupra diferenței dintre valoarea totală și plafonul.
Termenul legal pentru declarare și plată este stabilit până la 30 septembrie a anului fiscal curent.
În cazul autoturismelor, reglementarea cuprinde atât persoanele fizice, cât și cele juridice care dețin mașini înmatriculate în România. Aici, plafonul este de 375.000 lei (aproximativ 75.000 euro).
Cum procedeză ANAF când nu depui declarația?
Dacă prețul de achiziție al vehiculului depășește această sumă, impozitul se datorează pe o perioadă de 5 ani fiscali, pornind de la anul în care a avut loc predarea-primirea bunului.
Procedura de stabilire din oficiu se desfășoară în mai multe etape.
În prima fază, ANAF centralizează automat datele primite de Direcțiile de Taxe și Impozite Locale pentru clădiri și de Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări pentru autovehicule, alături de informații din sistemul informatic de achiziții.
Pe baza acestor date se generează o listă cu proprietarii care nu au depus Declarația 216 în termen.
Următorul pas constă în emiterea unei notificări de nedeclarare. Organul fiscal comunică contribuabilului un formular specific prin care îl informează despre situația sa.
Proprietarul dispune de 15 zile de la primirea acestei notificări pentru a depune declarația sau pentru a justifica motivul pentru care nu datorează impozitul.
Dacă în acest termen nu se conformează, ANAF trimite o invitație la cel de-al doilea termen al audierii, conform art. 9 din Codul de procedură fiscală, pentru a exercita dreptul de a exprima un punct de vedere.
Dacă proprietarul nu se prezintă nici la acest al doilea termen, procedura de audiere se consideră legal îndeplinită.
Ce se întâmplă dacă nu plătești?
După închiderea etapei de audiere, inspectorul fiscal întocmește un referat privind estimarea bazei de impozitare a bunurilor de valoare mare, bazându-se pe datele certe transmise de autoritățile locale sau de registrul auto. Pe această bază se emite Formularul 261 – Decizie de impunere din oficiu privind impozitul special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare. Această decizie constituie un titlu de creanță fiscală și stabilește suma datorată, împreună cu dobânzile și penalitățile pentru întârziere.
Există un mecanism de anulare a deciziei: dacă în termen de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, contribuabilul depune declarația corectă prin Formularul 216, organul fiscal emite Formularul 262 – Decizie de anulare a deciziei de impunere din oficiu, înlocuind baza de impunere cu suma corect declarată de contribuabil.
Când sumele din decizia de impunere nu sunt achitate voluntar, se declanșează procedura de executare silită, guvernată de Titlul VIII al Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015). Decizia de impunere din oficiu devine titlu executoriu la expirarea termenului de plată.
Serviciul de executare silită emite o somație de plată, însoțită de un exemplar al titlului executoriu, acordând debitorului 15 zile pentru a stinge obligațiile fiscale restante.
În caz de neplată, se aplică mai multe măsuri asigurătorii și de executare silită. Prima măsură este poprirea conturilor bancare: se transmit adrese electronice popritoare către toate băncile unde debitorul are conturi deschise, blocând sumele disponibile până la acoperirea debitului.
A doua măsură este poprirea terților, adică reținerea veniturilor din salarii, chirii sau dividende.
A treia măsură este sechestrul bunurilor mobile: se identifică și se indisponibilizează bunurile mobile ale debitorului, inclusiv mașinile vizate de impozit, urmată de valorificarea lor prin licitație publică dacă datoria nu este achitată.
Ultima măsură este sechestrul și ipoteca legală pe bunurile imobile: se înregistrează ipoteca legală la Cartea Funciară asupra imobilelor rezidențiale deținute, urmată de evaluare și vânzare la licitație conform procedurilor Fiscului.
Sursă: HotNews