Luxul ascuns al Securității – mahon, Grigorescu și covoare persane

Cum funcționa mecanismul transferului?

În timp ce majoritatea românilor din perioada comunistă se luptau cu foamea și sărăcia cronică, un cerc restrâns de cadre ale aparatului de stat trăia în fast. CNSAS a adus recent în atenția publicului dovezi documentare care surprind contrastul dintre modestia impusă poporului și opulența în care se bucurau turnătorii și conducătorii Securității.

Ultimele știri

Ilie Bolojan cere indexarea pensiilor și salariilor în 2027, la pachet cu tăieri drastice de cheltuieliGest impresionat după cursa de coșmar Flydubai: Ambasada Israelului în România laudă un adevărat erouTollRo în funcțiune: ce se schimbă pentru șoferi de la 1 octombrieExecuție eșuată a condamnată la moarte Christa Pike, transportată la spital în agonie inutilă

Printre bunurile distribuite preferențial oamenilor apropiați regimului se numără piese de mobilier din mahon, covoare persane de valoare și tablouri originale ale lui Grigorescu.

Publicarea unui document de arhivă, realizată în ziua de luni de către instituția CNSAS, a pus în lumina reflectoarelor mecanismul prin care bunurile de lux, stocate inițial în rezidențiile destinate consilierilor sovietici, au ajuns la oficialii de rang înalt din Ministerul Afacerilor Interne.

Materialul, semnat de Irina Dumitrescu și datat cu 22 septembrie 2026, detaliază procesul de vânzare a unor obiecte precum pianine, argintărie și cristale, tranzacții considerate de autorități derizorii în raport cu valoarea reală a marfii.

Ce conținea inventarul din vilele Herăstrău?

Sursa informațiilor este un raport întocmit în 1968 de Corpul de consilieri și inspectori al Consiliului Securității Statului. Acesta face parte dintr-o anchetă internă cu titlul evocator „Acțiunea Îmbogățirea”.

Scopul verificării a fost de a stabili destinul final al bunurilor aflate în vilele folosite pentru găzduirea specialiștilor sovietici atașați la Ministerul Afacerilor Interne.

Conform detaliilor din raport, în perioada 1948–1949, aproximativ 35–40 de apartamente din vilele situate în cartierul Herăstrău au fost eliberate pentru a fi puse la dispoziția consilierilor sovietici. Aceste spații au fost dotate cu echipamente de înaltă clasă: mobilier din mahon, nuc și trandafir, covoare persane autentice, obiecte din argint, cristale, porțelanuri și colecții de tablouri.

În anumite cazuri, inventarul provenea direct din depozitele Ministerului de Interne, incluzând bunuri confiscate anterior de la familia regală și de la foști demnitari ai statului.

Tranzacții fără nicio bază legală!

Documentul evidențiază și dimensiunea financiară a investițiilor făcute pentru amenajarea acestor locuințe.

Conform declarațiilor unui fost șef al Serviciului fonduri speciale, în intervalul 1949–1952, s-au cheltuit peste 40 de milioane de lei, valută valabilă înainte de reforma monetară.

Procesul de transfer al proprietății a început odată cu plecarea treptată a consilierilor sovietici din România, proces care a debutat în 1954. În loc ca bunurile să revină în patrimoniul Ministerului Afacerilor Interne, raportul relevă că acestea au fost predate unor cadre cu funcții de conducere. Investigația a constatat că mobilierul și obiectele de valoare au fost vândute celor care ocupaseră deja apartamentele, fără a exista o bază legală clară care să susțină aceste tranzacții.

Mai mult, evaluarea bunurilor nu a fost efectuată de specialiști în domeniul artelor decorative sau al mobilierului de lux.

Sub pretextul menținerii secretizării operațiunii, vilele nu au primit vizite din partea experților externi ministerului. Prețurile finale au fost stabilite de angajați care nu aveau pregătire specifică în domeniu, prin compararea cu obiecte similare disponibile pe piața comercială. Ulterior, s-au aplicat și reduceri justificate prin „uzură”. Raportul menționează chiar faptul că unii dintre cumpărători au solicitat reduceri suplimentare, exercitând presiuni asupra evaluatorilor.

Presiune enormă asupra evaluatorilor!

Unul dintre angajații implicați în procesul de evaluare a descris în mod explicit presiunile la care a fost supus. Acesta a relatat:. Col. BOGDAN mi-a spus de câteva ori, tovarășii la care mergeți au munci de Întotdeauna mi se atrăgea atenția că problema este secretă și că nimeni în afară de mine nu trebuie să o cunoască, deși col.

BOGDAN era convins că eu nu pot fi în măsură să apreciez just valoarea obiectelor, în primul rînd că lucram de puțin timp în acest sector și că nu văzusem de prea multe ori obiecte de artă și mobilă de mare valoare. Scopul fiind însă să se facă reduceri, mi se spunea că eu sînt șeful secției, eu pot avea acces, în mine are încredere și trebuie să mă străduiesc să fac față.

Când se ajungea la destinație, eram condus de cei în cauză cu mașina sau însoțit de col.

Această descriere subliniază vulnerabilitatea poziției evaluatorului, care era forțat să acționeze sub supravegherea strictă a colonelului Bogdan, cu instrucțiuni clare de a reduce prețurile, deși nu avea experiența necesară pentru a evalua corect bunurile de artă și mobilierul de lux.

Conținut scris de redacția noastră actesidrepturi.ro / Andrei Ene și asistat AI.