Justiția formalistă refuză măsuri pentru minori, forțând părinții la executare silită

De ce instanța refuză măsuri urgente pentru protejarea copiilor?!

În teorie, legea ne pune la dispoziție un instrument rapid și flexibil, capabil să prevină daunele iminente, să protejeze legătura afectivă dintre părinte și copil și să evite situațiile în care părinții sunt împinși spre executare silită. De aceea, noi, avocații, alegem calea ordonanței președințiale atunci când discutăm despre relația dintre părinte și copiii săi. Acest instrument ar trebui să asigure o soluție provizorie până la clarificarea finală a situației.

Ultimele știri

Aplicația e-Terra a soluționat 100.000 de cereri în RomâniaCum să obții bonificația fiscală de 3% în 2025ANAF verifică tot mai atent averile persoanelor fiziceCondițiile exercitării dreptului la informație, verificate de CCR

Cerem, printr-o ordonanță președințială, măsuri urgente: întâlniri graduale la care să participe un psiholog, ședințe de consiliere parentală și interdicția de a face comentarii defăimătoare în prezența copiilor. Toate acestea au un singur scop: evitarea ruperii complete și ireversibile a legăturii afective, în conformitate cu recomandările unei expertize psihologice judiciare administrate în cauză. Însă, excepția lipsei de interes.

De ce justiția refuză să intervină rapid în cazurile urgente!

Soluția tipică pe care o întâlnim cel mai des este respingerea cererii pe motiv că reclamantul are deja, conform articolului 448 alineatul (1) din Codul Civil, un titlu juridic care îi conferă dreptul la o procedură de executare silită. Instanța consideră că scopul aplicării legii este de a asigura că norma de drept nu este doar o regulă teoretică, ci una legitimă și aplicabilă. Practic, se sugerează că există deja o cale legală, iar o măsură preventivă nu ar fi necesară.

Executarea silită: o traumă evitabilă, dar cum?!

Din punct de vedere juridic, executarea silită a obligației de a preda minorul este o procedură coercitivă. Aceasta implică refuzul declarat al copilului sau al părintelui debitor, poate necesita intervenția psihologilor numiți de executor doar după începerea procedurii (articolul 913 C. proc. civ.) și se finalizează, în cele din urmă, cu deplasarea forțată a copilului.

Ordonanța președințială, pe de altă parte, este concepută ca un instrument preventiv, menit să evite această traumă profundă. Scopul ei este de a reconstrui treptat, cu asistență specializată, sentimentul de relație, înainte ca legătura să se destrame iremediabil.

Sursă: juridice

Conținut scris de redacția noastră actesidrepturi.ro / Daniela Marinescu și asistat AI.