Ce a decis Curtea Constituțională?
Curtea Constituțională a România a adoptat recent o decizie care schimbă modul în care se plasează obligatoriu minorii care au comis acte violente. Instanța a constatat că anumite prevederi legislative, care impuneau automatizarea acestor măsuri, nu sunt în acord cu Carta Fundamentală.
Ultimele știri
Alerta InfoCons Protectia Consumatorilor : BRAZILICIOUS - Produse pentru îndreptarea părului
Procurorul de la Sectorul 3 a demisionat din funcție
Vânzarea de bunuri către persoane fizice din UE: cum se aplică TVA și ce trebuie să știi despre regimul OSS
Noua capodoperă a profesorului Liviu Pop în materia contractelorDeși s-a decis unanim că un fragment specific din actul normativ este neconstituțional, alte aspecte ale reglementării au rezistat testului constitucional și rămân valabile.
Printr-un comunicat oficial, Curtea a detaliat concluziile sale.
Care sintagme au fost declarate neconstituționale?
S-a stabilit clar că sintagma „sau acesta a săvârșit o faptă cu violență”, preluată din articolul 86 alineatul (1) și integrată în punctele 2 și 3 din articolul I al legii de modificare a Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, este neconstituțională.
Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi.
În paralel, Curtea a respins obiecția de neconstituționalitate formulată împotriva celorlalte părți ale aceleiași dispoziții, anume cele care menționează „plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat”.
De ce a respins Curtea alte obiecții?
Această formulare a fost declarată constituțională.
Analiza argumentelor juridice relevă mai multe nuanțe.
Eliminarea cerinței de a obține acordul părinților sau al oricărui alt reprezentant legal pentru ca un minor sub 14 ani, autor al unei fapte penale, să participe la programe speciale de consiliere psihologică nu violează principiile din articolele 26 alineatul (1), 48 și 49 alineatul (1) ale Constituției.
Care deficiențe majore a identificat Curtea?
De asemenea, reglementarea care sancționează încălcarea obligației de participare la aceste programe atât ca infracți ca infracțiune, cât și ca contravenție, nu intră în contradicție cu articolele 49 alineatul (1) și 147 alineatul (4) din Legea Supremă.
Totuși, Curtea a identificat deficiențe majore.
Utilizarea simultană a calificativelor de infracțiune și contravenție pentru aceeași abatere comisă de părinții copiilor care au săvârșit fapte penale, dar care nu au respectat hotărârile judecătorești, se lovește de articolul 1 alineatul (5) din Constituție.
De asemenea, utilizarea terminologiei neuniforme, oscilând între „părinți” și „reprezentantul legal”, precum și obligația de a dispune plasamentul în cazul comiterii unei „fapte cu violență”, se lovește de același articol.
Cum justifică Curtea măsura de consiliere?
O altă problemă semnificativă vizează imprecizia în definirea subiectului activ al infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești.
Această lacună duce la concluzia periculoasă că astfel de încălcări ar putea fi atribuite unui minor sub 14 ani, situație care afectează direct articolele 1 alineatul (5), 23 alineatul (12) și 49 din Legea Supremă.
În fundamentarea sa, Curtea a explicat că participarea la programele de consiliere este dispusă de instanța judecătorească exclusiv în interesul superior al copilului. Deși reprezentanții legali ai minorului au dreptul de a fi ascultați în procedura legală, ei nu pot condiționa evaluarea judiciară prin simplul acord sau dezacord al lor.
De ce este problematică dubla sancționare?
Obligația de a asista la aceste sesiuni are un scop legitim, este o măsură adecvată și necesară, reprezentând o ingerință minimă în drepturile părintești și asigurând un echilibru just între interesele concurente.
Problema dublei reglementări, unde aceeași faptă ilicită este tratată simultan ca contravenție și ca infracțiune, generează o confuzie normativă inadmisibilă. Suprapunerea dintre două texte juridice care sancționează identic aceeași acțiune încalcă standardele de calitate ale legii.
De asemenea, în ceea ce privește noțiunile de „părinți” și „reprezentant legal”, legiuitorul nu poate acorda o sintagmă deja definită în capitolele generale un alt sens în dispozițiile specifice, fără a încălca coerența normativă.
Care este impactul deciziei asupra legislației?
Introducerea criteriului vag al „fapte cu violență” pentru plasamentul rezidențial specializat creează o incertitudine majoră. Fiind o formulare imprecisă, este dificil de determinat riguros care dintre infracțiuni intră sub incidența acestei măsuri, făcând-o imprevedibilă în aplicare.
Mai mult, legiuitorul nu are autoritatea de a stabili plasamentul într-un serviciu specializat ca fiind o măsură educativă, conform articolului 115 din Codul Penal, aplicabil minorilor între 14 și 18 ani, dar funcționează și ca formă de asistență socială pentru cei sub 14 ani, asigurând găzduire, îngrijire, educație și integrare socială.
Decizia Curții Constituționale este definitivă și are caracter general obligatoriu pentru toate organele statului.
Sursă: Juridice