EURORDIS evidenţiază și inegalităţi de gen: femeile așteaptă în medie 5,4 ani
Un număr impresionant de pacienți se confruntă cu diagnosticul tardiv al bolilor rare
Ultimele știri
Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilor
Schimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscală
Cum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid complet
Primăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la blocPe plan global, fiecare afecțiune rară afectează un număr mic de oameni, însă numărul total de persoane afectate este enorm.
Potrivit Orphanet, între 4 și 7% din populaţia mondială trăieşte cu o boală rară, echivalentul a 329–624 de milioane de persoane. În Europa se estimează că aproximativ 30 de milioane de cetățeni sunt afectaţi de astfel de patologii. În total, se recunosc între 6.000 și 8.000 de boli rare distincte, iar peste 72% dintre ele au o cauză directă de origine genetică.
Dr. Maria Alexandra Roman, medic primar genetician la MedLife din Piatra Neamţ, subliniază că, deși fiecare boală este rară în sine, în ansamblu „bolile rare nu sunt rare”.
Dacă un pacient primeşte diagnostic, poate elabora un plan de tratament; sentimentul de izolare şi invizibilitate dispare. În schimb, un diagnostic întârziat produce pierderi pe termen lung, inaccesibile ulterior. — Timpul de așteptare între primele simptome și confirmarea diagnosticului
Barometrul EURORDIS Rare a arătat că, în medie, durează 4,7 ani între apariţia primelor semne şi obţinerea unui diagnostic confirmat.
Într‑unii cazuri, această perioadă poate fi și mai lungă. Un patru la un patru pacienţi consulte opt sau mai mulţi specialiști înainte de a primi o confirmare, trecând printr‑un labirint de trimiteri. Acest proces este denumit în literatura de specialitate „odiseea diagnostică”.
EURORDIS evidenţiază și inegalităţi de gen: femeile așteaptă în medie 5,4 ani pentru diagnosticare, în timp ce bărbaţii 3,7 ani. Vârsta este de asemenea determinantă: adolescenţii care prezintă simptome între 10 şi 19 ani așteaptă, în medie, peste zece ani pentru confirmarea bolii, ceea ce subliniază dificultatea recunoaşterii bolilor rare la o vârstă fragedă. — Un caz concret: un băieţel de 5 ani, o cursă contra cronometru
Dr. Roman a relatat cazul unui băieţel de doar 5 ani, al cărui destin a schimbat radical în momentul în care a ajuns în cabinetul de genetică.
Începutul diagnosticului a urmat direct dintr‑o vizită la psihiatria pediatrică.
La acea vârstă, copilul prezenta o dismorfie facială discretă (neindicănd un sindrom specific), retard motor, dificultăţi în mers (mergea cu ajutor, imposibilitatea de a urca sau coborî scările singur) şi o ușoară dizabilitate intelectuală.
După mai multe evaluări la neurologia pediatrică şi o perioadă de kinetoterapie de peste 3 ani, fără îmbunătăţiri semnificative, medicii suspectau iniţial două afecţiuni: distrofia musculară Duchenne şi Boala Pompe, o boală enzimatică. Testele pentru aceste suspecte au rezultat negative.
Procesul de așteptare poate avea consecinţe semnificative asupra calităţii
În continuare, pacientul a fost trimis la neurologia pediatrică din cadrul unui spital universitar, care a recomandat efectuarea unei analize genetice complete: secvențierea întregului exom (WES – Whole Exome Sequencing). Această metodă, una dintre cele mai eficiente pentru identificarea mutaţiilor genetice asociate cu numeroase afecţiuni rare, este însă contracostă.
La revenirea pentru recoltează WES, dr. Roman a decis să realizeze și o analiză enzimatică, în paralel, pentru Boala Niemann‑Pick, o afecţiune metabolică rară.
Astfel, s-au acoperit două posibile cauze, spânzurând incertitudinea de mai multe luni. — Impactul diagnosticului tardiv asupra pacienţilor și a familiilor
Procesul de așteptare poate avea consecinţe semnificative asupra calităţii vieţii pacienţilor. În lipsa unui diagnostic clar, tratamentele pot fi ineficiente sau inexistente, iar evoluţia bolii poate fi neterminată.
În plus, pacienţii se pot simţi izolaţi, fără sprijin adecvat, iar familiile lor pot suferi de stres şi anxietate.
Dacă un diagnostic este obţinut în timp util, se pot implementa terapii specifice, se pot preveni complicaţiile, iar pacientul poate beneficia de un plan de îngrijire personalizat. În plus, familia dobândeşte informaţii esenţiale pentru a face faţă situaţiei, reducând sentimentul de singurătate. — Rolul secvenţierii genetice moderne în schimbarea destinului pacienţilor
Secvenţierea exomică completă (WES) reprezintă o revoluţie în diagnosticul bolilor rare. Prin analizarea întregului exom, această tehnică poate identifica mutaţiile genetice care determină afecţiuni, chiar şi atunci când simptomele nu se potrivesc unui sindrom cunoscut.
În cazul băieţelului de 5 ani, WES a fost esenţială pentru a determina o cauză precisă, oferind astfel îndrumare terapeutică și speranţă pentru viitor.
Deşi costurile pot fi ridicate, beneficiile pe termen lung – reducerea timpului de diagnostic, evitarea tratamentelor inutile şi îmbunătăţirea calităţii vieţii – justifică investiţia.
În plus, o dată cu un diagnostic clar, pacienţii pot accesa programe de tratament experimental, dar şi pot fi incluşi în studii clinice care pot aduce noi terapii pe piaţă. — Concluzie
Bolile rare, deși individualmente rare, afectează în ansamblu o proporție semnificativă a populaţiei globale. Timpul de așteptare pentru un diagnostic poate fi lung şi inegal, iar acest lucru are consecinţe grave pentru pacienţi şi familiile lor. Metodele moderne de secvenţiere genetică, cum ar fi WES, pot reduce drastic aceste întârzieri, schimbând destinul pacienţilor şi aducând speranţă într‑un domeniu în care mulţi se simt adesea izolaţi.
În final, fiecare an fără diagnostic nu este un an de pauză, ci un an în care boala se agravează; de aceea, fiecare pas spre un diagnostic rapid şi precis este crucial.
Sursă: HotNews