Notariat

Echivalența tehnică în achizițiile de echipamente medicale: regimul juridic și momentul

Daniela Marinescu · 4 min citire
Echivalența tehnică în achizițiile de echipamente medicale: regimul juridic și momentul

Care este fundamentul legal al echivalenței?

Achizițiile de echipamente și dispozitive medicale se caracterizează prin specificități care le diferențiază de alte tipuri de contracte publice.

Ultimele știri

Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilorDatele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilorSchimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscalăSchimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscalăCum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid completCum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid completPrimăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la blocPrimăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la bloc

Piața acestor produse este adesea concentrată, cu un număr limitat de furnizori pentru anumite categorii de aparatură.

Necesitatea de achiziție este de obicei formulată de medici care au folosit un anumit echipament sau l-au observat în alte instituții, iar specificațiile tehnice sunt adesea extrase direct din fișa tehnică a acelui produs.

Expresia „sau echivalent” apare la finalul cerințelor, mai degrabă din obișnuință decât ca rezultat al unei analize riguroase.

Consecințele acestei abordări se manifestă în faza de evaluare: fie un ofertant propune un produs pe care îl consideră echivalent și este respins pentru că nu reproduce exact parametrii din caietul de sarcini, fie comisia acceptă un produs prezentat ca echivalent fără a verifica concret această afirmație.

În ambele cazuri, rezultatul procedurii devine expus la contestații.

În continuare, voi analiza cadrul juridic al echivalenței specificațiilor tehnice, concentrându-mă pe trei aspecte practice: definiția concretă a echivalenței, identificarea celui care trebuie să dovedească această echivalență și momentul în care această dovadă trebuie prezentată. Voi aborda și relația dintre echivalență și marcajul CE al dispozitivelor medicale, un subiect care generează frecvent confuzii în practica unităților sanitare.

Articolele 155 și 156 din Legea nr. 98/2016 transpun dispozițiile articolului 42 din Directiva 2014/24/UE.

Cerințele tehnice, definite în caietul de sarcini, trebuie să permită tuturor operatorilor economici un acces egal la procedură și să nu creeze obstacole nejustificate în calea concurenței.

Autoritatea contractantă poate formula aceste cerințe în termeni de performanță sau de funcționalitate, prin referire la standarde și alte referințe tehnice (fiecare referire fiind însoțită de mențiunea „sau echivalent”) sau printr-o combinație a acestor două modalități.

Cerințele tehnice nu pot face referire la un anumit producător, la o anumită origine, la un procedeu care caracterizează produsele unui anumit operator economic sau la mărci, brevete sau tipuri determinate, dacă o astfel de referire ar avea ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori sau produse. Excepția este permisă doar dacă este justificată de obiectul contractului sau dacă o descriere suficient de precisă și inteligibilă a acestuia nu este posibilă altfel, și doar cu condiția ca referirea să fie însoțită de mențiunea „sau echivalent” (art. 42 alin.

(4) din Directivă).

Marcajul CE: ce înseamnă pentru echivalență?

În ceea ce privește proba echivalenței, potrivit articolului 42 alin.

(5) din Directivă, preluat în articolul 156 din Legea nr. 98/2016, atunci când autoritatea contractantă face referire la standarde sau referințe tehnice, aceasta nu poate respinge o ofertă pe motivul că produsele nu sunt conforme cu acestea, dacă ofertantul dovedește în oferta sa, prin orice mijloc adecvat, că soluțiile propuse satisfac în mod echivalent cerințele definite prin specificațiile tehnice.

Simetric, atunci când specificațiile sunt formulate în termeni de performanță sau cerințe funcționale, autoritatea nu poate respinge o ofertă conformă cu un standard care vizează aceste cerințe, însă ofertantul trebuie să dovedească, tot prin orice mijloc adecvat, că produsul conform standardului îndeplinește cerințele de performanță ori funcționale stabilite (art. 42 alin.

(6) din Directivă).

Mijloacele de probă sunt reglementate de articolul 158 din Legea nr. 98/2016 (articolul 44 din Directivă): autoritatea poate solicita rapoarte de încercare sau certificate emise de organisme de evaluare a conformității, dar trebuie să accepte și alte mijloace de probă adecvate, precum dosarul tehnic al producătorului, atunci când operatorul economic nu a avut acces la rapoartele sau certificatele respective ori nu a avut posibilitatea de a le obține în termenele relevante, din motive care nu îi sunt imputabile. Un regim asemănător, inclusiv sub aspectul acceptării etichetelor echivalente, este prevăzut de articolul 157 din lege pentru etichete. Din aceste texte rezultă trei reguli esențiale pentru analiza care urmează:

Echivalența se raportează la cerințele definite de autoritatea contractantă, nu la produsul de referință. 2. Sarcina probei revine ofertantului. 3. Proba se face în cadrul ofertei.

Dispozitivele medicale sunt introduse pe piață conform Regulamentului (UE) 2017/745, iar marcajul CE atestă conformitatea cu cerințele generale de siguranță și performanță aplicabile. Marcajul CE răspunde însă unei alte întrebări decât cea pe care o pune evaluarea ofertelor. El arată că produsul poate fi introdus legal pe piață și utilizat în siguranță conform destinației, nu că satisface cerințele specificate în caietul de sarcini al achiziției.

De aceea, un produs marcat CE nu poate fi considerat automat echivalent cu cerințele contractuale, iar autoritatea contractantă trebuie să verifice în mod concret dacă produsul respectă parametrii tehnici relevanți.

Echivalența specificațiilor tehnice în achizițiile de echipamente medicale este un concept juridic clar, dar care necesită o aplicare atentă și riguroasă. Autoritatea contractantă trebuie să formuleze cerințele în termeni de performanță sau funcționalitate, să includă mențiunea „sau echivalent” atunci când este cazul și să accepte diverse mijloace de probă.

Ofertantul, pe de altă parte, trebuie să dovedească în oferta sa că soluția propusă îndeplinește cerințele în mod echivalent, iar această dovadă trebuie să fie prezentată în cadrul ofertei.

În acest fel, se evită contestațiile și se asigură că achizițiile publice în domeniul medical se realizează în mod corect și transparent.

Sursă: Juridice

Lasă un comentariu