Înalta Curte a ținut să reamintească jurisprudența statuată constant de Curtea
Prin demersul înregistrat oficial la data de 18 martie 2025, un justițiabil identificat ca petentul A.
Ultimele știri
Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilor
Schimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscală
Cum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid complet
Primăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la bloca acționat în vederea mutării dosarului cu numărul x/2022, aflat în prezent pe rolul Secției Penale din cadrul Curții de Apel Craiova, invocând existența unor temeri legitime legate de integritatea și obiectivitatea completului de judecată.
Argumentele principale aduse de către contestatar se referă, în primul rând, la faptul că un judecător din cadrul instanței de apel s-a pronunțat anterior asupra unuia dintre motivele invocate, mai exact privitor la incompatibilitatea magistratului care a instrumentat speța în prima instanță.
De asemenea, se aduc în discuție carențe de obiectivitate ale membrilor completului de la Curtea de Apel Craiova, aspecte deduse din comportamentul acestora pe parcursul dezbaterilor din ședințele de judecată, precum și din argumentația utilizată la soluționarea diverselor chestiuni procedurale.
Toate aceste aspecte au fost analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care s-a pronunțat prin decizia cu numărul 194 din data de 29 aprilie 2025.
Platforma editorială Universuljuridic. ro PREMIUM constituie o resursă esențială pentru buna desfășurare a activității cotidiene a practicienilor dreptului, oferind un sprijin de specialitate inestimabil. Portalul pune la dispoziția experților din domeniul juridic un mijloc avansat de formare și perfecționare continuă. Conținutul pus la dispoziție este extrem de bogat, incluzând materiale doctrinare, comentarii legislative, editoriale de opinie, spețe relevante și articole de analiză care acoperite toate ramurile dreptului românesc.
Abordând temele de actualitate într-o manieră clară și concisă, platforma oferă soluții aplicate la realitățile cotidiene cu care se confruntă profesioniștii dreptului în activitatea lor practică.
Cei interesați au posibilitatea de a experimenta avantajele oferite de acest serviciu prin intermediul unui abonament de testare gratuită valabil timp de 7 zile. La momentul redactării, materialul înregistra un număr de 6 vizualizări.
Conform normelor juridice înscrise în articolul 71 din Codul de procedură penală, instanța supremă dispune relocarea unui proces atunci când se constată existența unei îndoieli rezonabile că obiectivitatea magistraților ar putea fi viciată de circumstanțele particulare ale speței, de calitatea procesuală a părților, sau dacă persistă un risc iminent de afectare a liniștii și ordinii publice. Această instituție a strămutării reprezintă un mecanism reparatoriu de drept procesual prin care soluționarea unei cauze de natură penală este luată de la o anumită instanță și repartizată unei alte instanțe echivalente ca grad și competență materială, având ca scop unic îndepărtarea oricărei umbre de îndoială cu privire la detașarea și corectitudinea judecătorilor.
Înalta Curte a ținut să reamintească jurisprudența statuată constant de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a subliniat că imparțialitatea trebuie evaluată prin raportare la două criterii distincte: pe de o parte, prin prisma unui test subiectiv, care cercetează opțiunile, convingerile sau interesele personale ale unui magistrat într-o speță dată, iar pe de altă parte, printr-un test obiectiv, care urmărește să determine dacă judecătorul a asigurat garanții suficiente pentru a înlătura orice dubiu justificat sub aspectul integrității sale (reprezentat de celebra cauză Piersack contra Belgiei, în urma hotărârii pronunțate la 1 octombrie 1982). Demersul de natură obiectivă presupune o verificare riguroasă menită să stabilească dacă instanța în ansamblul său, incluzând alcătuirea completului de judecată, oferă suficiente garanții pentru a spulbera orice suspiciune legitimă privitoare la propria sa neutralitate.
În procesul de aplicare a acestor dispoziții legale, percepția subiectivă a părții interesate referitoare la obiectivitatea completului prezintă relevanță, însă ea nu devine niciodată un factor determinant sau absolut. Testul obiectivității exterioare pune în discuție dacă, dincolo de conduita strict personală a magistratului, există elemente faptice verificabile care pot naște îndoieli rezonabile privind imparțialitatea acestuia, aspect subliniat în jurisprudența CEDO, cum ar fi speța Hauschildt contra Danemarcei.
Trecând la evaluarea temeiurilor invocate în cererea de strămutare
Curtea Europeană a statuat în mod repetat că, atunci când vine vorba despre neutralitatea unui judecător, aparențele au o însemnătate covârșitoare, limitele acestora fiind stabilite de la caz la caz în funcție de circumstanțele particulare.
Importanța aparențelor este vitală pentru menținerea gradului de încredere pe care tribunalele trebuie să îl genereze în rândul opiniei publice într-o societate guvernată de principii democratice, dar mai ales pentru a asigura acuzatul în cadrul unui proces penal că justiția nu doar se înfăptuiește, ci se și vede că se înfăptuiește în mod corect. Trebuie analizat cu atenție dacă anumite evenimente concrete sunt capabile să nască îndoieli îndreptățite cu privire la imparțialitatea judecătorilor sau dacă temerile exprimate de o parte procesuală au o susținere obiectivă și reală.
Ceea ce se urmărește efectiv, în viziunea forului de la Strasbourg, este garantarea deplină a drepturilor fundamentale ale justițiabilului.
Analizând circumstanțele speței prin prisma criteriului subiectiv menționat anterior, instanța supremă a constatat că nemulțumirile formulate de contestatar drept fundament pentru strămutare vizează în primul rând respingerea unei cereri anterioare de strămutare în fața Curții de Apel Craiova, precum și modul în care au fost tratate diverse incidente procedurale. Un alt motiv invocat se referă la faptul că din compunerea completului de apel face parte și un magistrat care a participat anterior la soluționarea unei cereri similare și care și-a exprimat deja o opinie fermă în sensul trimiterii cauzei spre rejudecator, invocând chestiunea incompatibilității judecătorului fondului.
În sfârșit, s-a reclamat o atitudine marcată de subiectivism, ostilitate și ironie din partea președintelui completului, care ar fi confirmat implicit propria sa viziune referitoare la calitatea presupusă a petentului de administrator de fapt al societății B.
S. R. L.
Trecând la evaluarea temeiurilor invocate în cererea de strămutare, Înalta Curte a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 71 din Codul de procedură penală și că există argumente temeinice de natură să justifice mutarea dosarului la o altă instanță. Potrivit textului legal menționat, motivele serioase care pot impune o astfel de măsură trebuie să fie de o asemenea natură încât să pună în discuție echilibrul procesual.
Or, faptul că un membru al completului de judecată a analizat în trecut o cerere similară și a consemnat în încheierea de ședință că susținerile referitoare la nelegalitatea administrării probatoriilor și la constituirea nelegală a completului de la Judecătoria Caracal „sunt generice și nu sunt susținute de probe” reprezintă un element cu un potențial negativ considerabil, capabil să afecteze aparența de imparțialitate a instanței și să aducă prejudicii înfăptuirii corecte a actului de justiție.
Deși legea nu impune ca o condiție obligatorie formularea unei cereri de abținere, faptul că însuși judecătorul învestit cu soluționarea apelului a ales să formuleze o astfel de declarație în prealabil, aducând în discuție exact aceleași argumente invocate de petent, constituie un indiciu serios privind existența unui risc real ca aparența de obiectivitate să aibă de suferit în cadrul acelei instanțe. În egală măsură, instanța supremă a reținut că maniera de a acționa a președintelui completului, prin exprimarea deschisă a unei opinii, poate genera suspiciuni justificate că tribunalul nu va acționa cu obiectivitate, alimentând teama legitimă a petentului că nu va avea parte a unui proces echitabil din partea unor magistrați care și-au format deja convingeri ferme asupra unor chestiuni ce fac obiectul judecății.
Prin urmare, depunerea repetată a cererilor de recuzare, succesiunea declarațiilor de abținere, coroborate cu comportamentul președintelui completului de judecată, conturează din perspectiva criteriului subiectiv o stare de neîncredere în obiectivitatea și imparțialitatea autorităților statului însărcinate cu soluționarea litigiului, aspecte ce dăunează grav credibilității întregului parcurs judiciar. Principiul fundamental al dreptului la un proces echitabil impune ca măsura strămutării să poată fi dispusă chiar și atunci când se constată exclusiv existența unei umbre sau a unei aparențe de neimparțialitate din partea judecătorilor de la instanța unde se află înregistrat dosarul.
Din aceste considerente, pentru a elimina orice îndoială care ar putea umbri obiectivitatea și corectitudinea soluționării litigiului aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, Înalta Curte a decis să admită cererea înaintată de petentul A. privind dosarul cu numărul x/2022 și a dispus strămutarea completă a judecării cauzei către Curtea de Apel Alba Iulia, Secția Penală. Sursa oficială a acestor informații juridice este www. scj. ro.
Sursă: Universul Juridic