Definiția actualizată a agentului dependent
Reguli actualizate privind prezența comercială a companiilor străine în România, intrate în vigoare la începutul lui 2027
Ultimele știri
Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilor
Schimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscală
Cum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid complet
Primăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la blocModificările legislative recente au schimbat radical modul în care autoritățile fiscale române evaluate prezența comercială a entităților din alte state. Începând cu data de 1 ianuarie 2027, o companie care nu are o structură formală în țara noastră poate fi considerată ca deține un sediu permanent, chiar dacă nu semnează niciun acord pe teritoriul românesc. Este suficient ca un reprezentant local să ducă la bun sfârșit procesul de negociere, în timp ce documentul final se încheie în afara granițelor. Această schimbare, introdusă prin Legea nr. 213/2026, redefinește criteriile folosite de Codul fiscal pentru a stabili dacă un subiect de drept străin are o bază de impozitare locală prin intermediul unei persoane terțe. Când o astfel de prezență este calificată ca sediu permanent, veniturile care îi sunt atribuite devin supuse impozitării pe teritoriul României.
Pentru acele firme care colaborează cu parteneri străini prin reprezentanți, distribuitori sau furnizori de servicii, această evoluție legală necesită o analiză detaliată înainte de intrarea în vigoare a noului regim.
Detalii tehnice ale noii legislații
Textul de lege modifică articolul 8, paragraful (5) din Codul fiscal și a fost oficializat prin publicarea în Monitorul Oficial sub numărul 945, datat 12 noiembrie 2026. Aceste dispoziții se aplică efectiv de la 1 ianuarie 2027. Un punct crucial de înțeles este că amendamentul țintește exclusiv litera a) a paragrafului (5), adică regula referitoare la persoana care încheie contracte. În schimb, litera b), care vizează stocurile de bunuri păstrate în România și livrate în numele nerezidentului, rămâne neatinsă. Discuțiile parlamentare au avut loc în aprilie 2026, unde inițiatorii au argumentat că standardele internaționale, în special cele ale OCDE, au evoluat către criterii mai funcționale, în timp ce legislația locală se baza pe autoritatea formală de a semna acorduri.
Conform notei de fundamentare, noul text completează o normă existentă pentru a asigura că regulile de impozitare a profitului prin sediu permanent pot fi aplicate corect și efectiv.
Definiția actualizată a agentului dependent
Conform noii redactări, un subiect de drept nerezident este considerat a avea un sediu permanent în România pentru activitățile unei persoane terțe, care nu este un agent cu statut independent, dacă aceasta acționează pe teritoriul țării în numele nerezidentului și este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: fie persoana este autorizată și exercită autoritatea de a încheia contracte, fie are un rol decisiv în procesul de negociere a contractelor, care apoi sunt semnate de regulă fără modificări majore de către nerezident. Totodată, natura contractelor are o importanță esențială. Acestea trebuie să fie încheiate în numele societății nerezidente, să vizeze transferul dreptului de proprietate sau acordarea dreptului de utilizare a bunurilor deținute de nerezident, sau să se refere la prestarea de servicii de către societatea străină.
Această regulă nu se aplică dacă activitățile persoanei sunt limitate la cele enumerate la articolul 8, paragraful (4), literele a) până la f), precum activitățile auxiliare sau pregătitoare. Această excepție acoperă întreaga litera a), nu doar contractele de servicii.
În termeni concreți, această schimbare produce trei efecte principale
Clarificări privind procesul de negociere
Legea adaugă o precizare importantă asupra expresiei „încheie contracte”. Aceasta acoperă situațiile în care un acord este finalizat fără o negociere activă a termenilor, sau este considerat încheiat în România conform legii, chiar dacă actul de semnare are loc în altă țară. O persoană care discută și negociază în România toate detaliile unui contract care angajează societatea nerezidentă este considerată a fi încheiată pe teritoriul țării, chiar dacă altcineva semnează documentul în străinătate. Expresia „rol decisiv” este preluată din modelul OCDE, unde o persoană joacă un rol esențial când participarea ei este crucială pentru finalizarea contractelor, iar întreprinderea nerezidentă le semnează sistematic fără modificări semnificative.
Impactul practic și structurile vizate
În termeni concreți, această schimbare produce trei efecte principale: nu mai este suficient ca semnătura să provină doar din sediul central al companiei străine; natura contractelor contează, nu doar faptul că sunt în numele nerezidentului; și oricine negociază în România întregul conținut al unui contract poate fi considerat a fi încheiat aici. În practică, sunt vizate structuri în care o firmă românească acționează în numele sau în interesul unui nerezident, în relații de tip mandat, comision sau afiliere. Este vizată inclusiv activitatea de recuperare de creanțe, unde inițiatorii susțineau că activitatea se desfășoară în România, dar profitul este impozitat în altă jurisdicție.
Interacțiunea cu tratatele internaționale
Există o nuanță critică pe care multe analize o ignoră. Codul fiscal este o lege internă, dar în relația cu firmele din state cu care România are încheiate tratate, se aplică și dispozițiile tratatului. Prin ratificarea Convenției Multilaterale (MLI), România a ales să nu aplice articolul 12, cel care reglementează aranjamentele de tip comisionar și agentul dependent, renunțând la modificările privind determinarea sediului permanent în tratatele bilaterale. Astfel, în multe acorduri internaționale, definiția agentului dependent rămâne cea veche, centrată pe autoritatea de a încheia contracte, cu excepția tratatelor care conțin deja o formulare extinsă. În practică, pentru un nerezident dintr-un stat cu care există un tratat, analiza se face pe două niveluri: dacă există un sediu permanent conform Codului fiscal și dacă tratatul permite României să impoziteze acest profit.
Răspunsul depinde de textul specific al tratatului, ceea ce impune o verificare separată pentru fiecare jurisdicție.
Consecințele fiscale ale stabilirii unui sediu permanent
Dacă o persoană este calificată drept agent dependent, nerezidentul este considerat a avea un sediu permanent în România, iar profitul atribuibil acestuia devine supus impozitării în țara noastră, conform regulilor impozitului pe profit. Obligația de plată a impozitului începe de la începutul activității, indiferent de momentul înregistrării. Pe lângă impozitul pe profit, apar și obligații de înregistrare fiscală și de depunere a declarațiilor, inclusiv desemnarea sediului permanent la momentul înregistrării. Această evoluție cere de la firmele străine o reevaluare a modului în care gestionează prezența lor comercială în România, pentru a se alinia la noile cerințe legislative și a evita dubla impunere sau pierderi de venituri impozabile.
Sursă: Fiscalitatea