Ce se întâmplă când se folosește metoda CMP?
Pierderile constatate în urma inventariere pot semnifica o lipsă de bunuri din stocuri — o situație care afectează direct înregistrările contabile ale entităților care folosesc metoda costului mediu ponderat (CMP). Dar modul în care se tratează TVA-ul nu depinde doar de ce a dispărut, ci și de cum s-a exercitat dreptul de deducere la achiziție. Simpelul calificare a deficitului ca „neimputabil” sau recuperarea sumelor de la administratorul responsabil nu elimină automat obligația de a corecta taxea.
Ultimele știri
Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilor
Schimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscală
Cum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid complet
Primăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la blocConform punctului 39 al normelor metodologice aprobate prin OMFP nr. 2.861/2009, comisia specială de inventariere trebuie să cere explicații scrise de la persoanele responsabile.
Documentația rezultată trebuie să identifice clar ce bunuri au fost afectate, câte lipsește și ce cauze au generat deficitul.
Înainte de a stabili valoarea minusului, este obligatoriu să se verifice dacă nu există erori de înregistrare sau posibile compensări — așa cum prevede punctul 40, alineatele (3)-(5) din aceleași norme.
Procesul de compensare aduce riscuri de confuzie, mai ales când se lucrează cu sorturi ale aceluiași produs, în aceeași perioadă și sub aceleași condiții de gestiune. Operațiunea se face doar pentru cantități egale și respectând restricțiile legale. Este important de subliniat: plusurile constatate nu se scad automat din totalul minusurilor.
În cazul în care se folosește CMP, valoarea contabilă a bunurilor scoase din gestiune se obține prin înmulțirea cantității lipsă cu costul mediu ponderat aplicabil.
Această metodă de evaluare este reglementată de punctul 96, alineatul (2) din Reglementările aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014.
Această valoare trebuie strict separată de prejudiciul imputabil și de TVA deja dedusă — care, la rândul ei, necesită corecție.
Conform punctului 7, alineatul (5) din Normele metodologice ale titlului VII, aprobate prin HG nr. 1/2016, bunurile dispărute din gestiune nu sunt tratate ca o livrare de bunuri în scop fiscal.
Pentru stocuri, mecanismul de ajustare a deducerii este reglementat de articolul 304 din Legea nr. 227/2015 — Codul fiscal. Articolul 304, alineatul (1), literă c), în corelație cu punctul 78, alineatul (6), literă a) din norme (HG 1/2016), impune o ajustare negativă a taxei pentru bunurile dispărute din alte cauze decât cele exceptate de articolul 304, alineatul (2).
Cum se analizează pierderile de natură tehnologică!
Practic, societatea trebuie să reducă valoarea TVA dedusă care era asociată cu acele bunuri, deoarece acestea nu mai pot fi folosite pentru operațiuni care dau drept la deducere.
Menționarea simplă a termenului „neimputabil” în procesul-verbal nu constituie o scutire fiscală automată.
Articolul 304, alineatul (2), literă a) din Codul fiscal permite păstrarea dreptului de deducere TVA doar pentru bunurile distruse, pierdute sau furate — cu condiția ca această situație să fie dovedită sau confirmată corespunzător. Punctul 78, alineatul (10) din norme oferă exemple de asemenea cazuri, dar nu limitează analiza exclusiv la ele.
Sunt relevante aici calamitățile și forța majoră, furturile confirmate prin acte ale autorităților judiciare, degradarea calitativă a stocurilor care nu mai pot fi valorificate (cu dovada distrugerii), precum și pierderile prin perisabilitate în limitele prevăzute legal.
Pierderile de natură tehnologică se analizează în funcție de condițiile specifice din norme. O diferență de inventar fără o cauză explicată nu demonstrează o pierdere justificată. Conform punctului 78, alineatul (12) din norme, sarcina dovedirii incidentului revine integral asupra societății. Documentația trebuie adaptată tipului de cauză: acte ale autorităților, constatari tehnice, documente de distrugere, calcule ale perisabilităților sau alte probe pertinente. Un simplu act de aprobare a scoaterii din gestiune nu înlocuiește aceste dovezi.
Trebuie ajustată TVA efectiv dedusă aferentă cantităților lipsă — și nu o taxă calculată automat cu cota în vigoare la momentul inventarierii.
Dacă toate achizițiile incluse în calculul CMP au avut aceeași cotă de TVA și deducerea a fost integrală, aplicarea acelei cote la valoarea contabilă a lipsei permite determinarea corectă a taxei.
Dar dacă stocul conține achiziții cu cote de TVA de 19% și 21%, achiziții scute de TVA sau cu deducere parțială, metoda CMP nu justifică aplicarea cotei de 21% asupra întregului deficit.
În acest caz, este necesară o situație de calcul detaliată, bazată pe facturi și mișcările stocului, care să urmărească taxa dedusă și partea aferentă bunurilor lipsă. Trebuie reamintit: CMP este doar o metodă de evaluare contabilă — nu o cotă medie de TVA prevăzută de lege.
Sumele imputate gestionarului nu reprezintă contravaloarea unei operațiuni supuse TVA, indiferent de obligația de ajustare a taxei. Recuperarea prejudiciului nu transformă lipsa într-o vânzare.
Prin urmare, entitatea ajustează deducerea când legea o impune — dar nu colectează TVA asupra sumei recuperate.
Sursă: Contabilul