Adevărul esențial este că acea diferență de 30% nu este compusă exclusiv din
Alex Milcev, partener la EY România și șef al departamentului de asistență fiscală și juridică, a conturat trei axe principale prin care autoritățile române pot crește încasările și finanța proiectele: reducerea decalajului în colectarea TVA, reforma impozitării locale și atragerea capitalului privat prin parteneriate. Aceste observații au fost făcute în ziua de miercuri, 11 noiembrie, în cadrul evenimentului „Bugetul și fiscalitatea anului 2027”, organizat de CursDeGuvernare împreună cu Academia de Studii Economice din București. Versiunea extinsă a articolului, care include toate detaliile prezentate la conferință, este disponibilă aici (LINK). Înregistrarea video completă a sesiunii poate fi vizionată AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.
Ultimele știri
Datele medicale din cardul de sănătate sunt accesibile doar medicilor
Schimbări în procedura atragerii răspunderii solidare în Codul de procedură fiscală
Cum funcționează ceasul SOS pentru seniori: Ghid complet
Primăriile decid singure regulile pentru animalele de companie la blocRomânia se confruntă cu un decalaj în colectarea TVA de aproximativ 30%, o valoare de peste trei ori superioară medie Uniunii Europene, care stă la 9,5%. Această cifră indică un potențial semnificativ pentru creșterea veniturilor statului. Milcev a subliniat necesitatea accelerării digitalizării și automatizării activității Autorității Naționale pentru Administrarea Fiscală (ANAF), alături de o reformă a taxelor pe proprietate, ale căror încasări constituie doar 0,4% din produsul intern brut, față de media europeană de 0,9%. O altă cale importantă este implicarea capitalului privat în proiectele publice. La nivel european, în anul 2025 s-au încheiat 42 de tranzacții de tip parteneriat public-privat (PPP), cu o valoare totală de 17,6 miliarde de euro, în timp ce România nu a înregistrat nicio astfel de tranzacție.
Reprezentantul EY a îndemnat pentru adoptarea de modele care au demonstrat succes în regiune, în special din Grecia, și pentru o planificare bugetară pe termen lung.
În acest context, un reprezentant al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a precizat că există deja un grup de lucru dedicat parteneriatelor public-privat și că se află în pregătire mai multe proiecte, inclusiv două spitale.
Mai jos redăm principalele afirmații ale expertului, reformulate integral:
Vreau să abordez trei direcții de acțiune: modul în care statul poate crește încasările în buget, reducerea decalajului de TVA, reforma taxelor locale și modul în care sectorul privat poate participa la finanțarea investițiilor publice.
Încep prin decalajul de TVA. Termenul „VAT gap” este cunoscut în limba engleză și se referă la diferența dintre ce se colectează și ce ar trebui colectat teoretic. Datele ne arată că România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Această poziție negativă are și o componentă cantitativă clară: decalajul nostru stă la 30%. Dacă am discuta cu oficialii din ANAF sau din Ministerul Finanțelor, aceștia ar putea obiecta că metoda de calculare infla cifra, din cauza excepțiilor și particularităților legislației.
Adevărul esențial este că acea diferență de 30% nu este compusă exclusiv din fraudă și evaziune. Ea include și cazuri de insolvență și alte fenomene economice. Indiferent de metoda folosită, România rămâne la coada clasamentului european. Este evident că avem o problemă structurală. Dar să privim și latura pozitivă: există o oportunitate reală.
Dacă analizăm pierderile estimate, Polonia pierde peste 10 miliarde de euro, în timp ce noi suntem la 9 miliarde de euro. Trebuie să ținem cont că economia poloneză este aproape dublă față de cea românească, ceea ce explică diferența absolută. Totuși, comparând cu media europeană de 9,5%, suntem la un nivel de trei ori mai mare. Menționez că datele disponibile sunt din 2023, nu avem încă informații actualizate pentru 2024 și 2025.
Impresia mea, bazată pe măsurile de automatizare implementate de ANAF și pe rapoartele privind creșterea gradului de colectare, este că vedem o îmbunătățire a statisticii odată ce vor fi disponibile datele pentru 2024 și 2025. Dar realitatea este că alte țări nu stau pe loc. Toate implementează reforme și îmbunătățiri. Dacă nu accelerăm ritmul nostru de reformă, vom rămâne la coada clasamentului.
Ce înseamnă aceste sume lipsă? Înseamnă spitale nefinanciate, drumuri și autostrăzi neconstruite și o securitate energetică la un nivel inferior celui dorit. Este o oportunitate majoră. Toate guvernele promit îmbunătățirea, iar echipele ANAF declară acest aspect ca prioritar și au obiective de performanță în acest sens. Pentru mine, este o rază de speranță că în următorii ani vom vedea scăderea procentului de decalaj, ceea ce va reduce presiunea asupra bugetului de stat.
Dacă analizăm transferurile de la bugetul central către autoritățile locale
A doua direcție de acțiune vizează reforma taxelor locale. Această temă se discută de mult timp, iar o lege privind acest subiect a fost prorogată de mai multe ori în Parlament. Ideea de bază este că taxele și impozitele locale pe proprietate, terenuri, vehicule și imobile reprezintă doar 0,4% din produsul intern brut în România, față de media europeană de 0,9%. Suntem sub jumătatea mediei europene.
Această diferență de aproximativ 0,5% din produsul intern brut, înmulțită cu valoarea reală a economiei noastre, se traduce, printr-un calcul simplu, în un interval între 9 și 10 miliarde de euro. Acesta este potențialul de creștere a încasărilor dacă ajungem la media europeană. Există țări din Uniunea Europeană care au atins 1,8%-2%, precum Franța. Nu trebuie neapărat să ajungem la acele niveluri, dar media ne arată direcția.
Dacă analizăm transferurile de la bugetul central către autoritățile locale, știm că acestea nu se finanțează exclusiv din surse proprii. Aproape jumătate din necesarul lor vine din bugetul de stat. Dacă putem reduce aceste transferuri cu aproximativ 9 miliarde de euro, ar putea contribui la reducerea deficitului bugetar și, poate, în câțiva ani, să atingem obiectivul de 3% din Tratatul de la Maastricht. Desigur, ecuația este mult mai complexă decât pare. Există tensiuni între centru și teritoriu, calcule politice și implicații multiple. Dar este important să vedem imaginea de ansamblu, trecând peste detalii.
Reforma nu este ușor de implementat. Cu siguranță vor fi pierzători, deoarece atât persoanele juridice, cât și cele fizice, vor trebui să plătească mai mult. Este o echilibrare care a rămas în urmă de foarte mult timp. Anii 2026, 2027 și 2028 sunt fereastra în care trebuie să se realizeze această reformă dificilă a taxelor locale.
Acum, o temă despre care se vorbește puțin, uneori chiar în glumă: parteneriatele public-privat. În România, cred că în București avem o parcare cu o investiție de câteva sute de mii de euro, o sumă total nesemnificativă. Modelul nu a funcționat bine la noi, din diverse motive. În ultimii 30 de ani s-au făcut licitații, inclusiv pentru autostrada Comarnic–Brașov și alte tronsoane muntene, dar nimic nu s-a concretizat.
În Europa, în 2025, s-au încheiat 42 de tranzacții de tip parteneriat public-privat. Aceasta înseamnă investiții publice finanțate cu capital privat, nu cu bani din buget. Evident, sectorul privat nu investește fără un randament așteptat. Există modele europene testate în domeniile autostrăzilor, utilităților și telecomunicațiilor.
88% din acești bani, adică aproximativ 15,5 miliarde de euro, au provenit din trei sectoare: transport, telecom și educație. România, din păcate, se află la zero. Nicio tranzacție a fost încheiată și nu vedem proiecte în pipeline.
Să privim ce se întâmplă în regiune. Am inclus un clasament regional. Turcia, deși nu este complet europeană, are o parte europeană și a construit mai multe autostrăzi și poduri în regim de parteneriat public-privat.
Grecia a înregistrat 3,4 miliarde de euro doar anul trecut, iar în anul anterior erau 3,9 miliarde de euro. Nu este vorba despre un singur proiect izolat, ci despre o politică statală constantă de colaborare cu sectorul privat, convingându-i că este în interesul lor să investească. Autostrăzile sunt partea vizibilă, dar există multe alte proiecte mai puțin cunoscute. După criza financiară, când mulți credeau că Grecia va ieși din zona euro, iată unde a ajuns țara.
Sursă: Curs de Guvernare