Virusul Ebola: cauze, transmitere și tratament
De ce rămâne mortalitatea ridicată o provocare majoră?
Cuprins: Primul contact cu virusul Ebola Virusul Ebola, asemenea virusului Marburg, aparține familiei Filoviridae. Comunitatea medicală și științifică a luat primul contact cu acest grup de virusuri în 1967, odată cu apariția virusului Marburg.
În acea perioadă, mai mulți lucrători de laborator care prezentau o boală neobișnuită și extrem de severă au fost internați într-un spital din acest oraș german.
Investigațiile ulterioare au stabilit că sursa virusului o reprezentau maimuțele verzi (maimuțele vervet), care au fost importate din Africa și folosite în cercetarea pentru producerea vaccinurilor, potrivit news-medical. net.
Aceleași animale fuseseră expediate și la Frankfurt, dar și la Belgrad, în fosta Iugoslavie.
Maimuțele au fost imediat eutanasiate, iar epidemia a fost ținută sub control, cu toate că s-au înregistrat 31 de cazuri umane și o generație de transmitere secundară către personalul medical și membrii familiilor acestora.
Cu toate acestea, mortalitatea ridicată în rândul oamenilor, morfologia neobișnuită a virusului și imposibilitatea de a-i identifica istoricul natural au lăsat comunitatea științifică într-o stare de temere și îngrijorare profundă față de potențialele amenințări viitoare. Apariția virusului Ebola în Africa Virusul Ebola, care este al doilea membru al familiei filovirusurilor, a fost descoperit pentru prima dată în toamna anului 1976, în două regiuni îndepărtate ale Africii.
Aproape simultan, au izbucnit două focare: primul a fost localizat în sudul Sudanului, iar celălalt în nordul Zairului (actuala RD Congo).
Simptomele acestei boli erau înfricoșătoare: febră foarte mare, hemoragii masive, insuficiență organică rapidă și o rată a morții care depășea orice altă boală virală cunoscută la acea vreme.
Când a reapărut virusul Ebola după primul contact?
Cercetătorii au denumit noul agent patogen după râul Ebola, al cărui curs se afla în apropierea unuia dintre primele focare din Congo. De atunci, virusul nu a mai dispărut cu totul din peisajul medical mondial.
Focarul din Sudan a afectat 284 de persoane, cu o rată de mortalitate de 53%, în timp ce focarul din Zair a infectat 318 persoane, cu o rată de mortalitate extrem de ridicată, de 88%. Centrele medicale din zonele vizate au fost nevoite să-și suspende activitatea din cauza numărului mare de decese în rândul personalului sanitar, eliminând astfel un vector important de răspândire a infecției, și anume folosirea seringilor și acelor nesterilizate.
Situația din afara unităților medicale a fost ținută sub control prin izolarea pacienților în satele afectate, prin metodele consacrate ale carantinei. În 1979, un nou focar de Ebola a erupt la Nzara, în sudul Sudanului. Numărul de cazuri umane raportate atunci a fost de doar 34, însă rata mortalității a crescut la 65%.
Ulterior, virusul Ebola nu a mai fost semnalat până în 1994, atunci când, într-un interval de numai trei ani, au fost identificate cinci focare active independente de transmitere virală: Côte d’Ivoire (1994), RD Congo (1995) și Gabon (1994, 1995 și 1996). Ce este Ebola. Care este cea mai periculoasă tulpină?
Boala provocată de virusul Ebola (EVD – Ebola Virus Disease), cunoscută și sub numele de febră hemoragică Ebola, este o afecțiune virală rară, extrem de severă și potențial letal, care afectează vasele de sânge.
Este produsă de un filovirus – o familie de virusuri cu ARN monocatenar, cu aspect filamentos caracteristic vizibil la microscopul electronic. Simptomele seamănă cu cele ale unui început de gripă, însă pot evolua rapid spre hemoragii severe, tulburări neurologice și vărsături intense. Boala este rară, dar focarele apar cu regularitate de cinci decenii, de când experții au identificat pentru prima dată ortoebolavirusurile în Zair.
Genul Orthoebolavirus cuprinde cinci tulpini distincte: Zaire ebolavirus, Sudan ebolavirus, Bundibugyo ebolavirus și Taï Forest ebolavirus Dintre toate speciile, Zaire ebolavirus este responsabilă pentru cele mai grave epidemii din istorie și poate atinge, în absența oricărui tratament, o rată de mortalitate de până la 90%. Focarele de Ebola se dezvoltă în țări din Africa de Vest, Centrală și de Est.