Victor Ponta nu vrea să spună cine l-a întâlnit în Mykonos

Ponta a negociat cu cine pe Mykonos?

Fostul prim-ministru Victor Ponta, actual deputat și susținător al formațiunii politice Uniți pentru România (UPR) din Parlamentul României, a fost întrebat de jurnaliști despre detaliile unei vizite recente la insula grecească Mykonos, unde a fost prezent alături de un grup format din politici, judecători și reprezenți ai mediului de afaceri. El a confirmat că a efectuat deplasarea cu un avion privat, iar scopul declarat al călătoriei a fost promovarea intereselor economice ale României pe scena internațională, fără utilizarea fondurilor publice.

Totuși, atunci când i-a fost solicitat să precizeze identitatea persoanelor cu care a stat la masă sau a discutat în cadrul acestei întâlniri, Ponta a refuzat categoric să ofere orice nume, argumentând că revelarea detaliilor ar putea avea consecințe negative pentru persoanele implicate.

Această poziție a fost exprimată de mai multe ori în timpul unei conferințe de presă organizată în Parliament, în cadrul căreia a fost și întrebat despre raportul dintre această întâlnire din iulie și eforturile în curs pentru constituirea unei noi guvernanțe în România. La o întrebare privind dacă a discutat despre formarea unui nou Guvern în timpul săliptorului său pe Mykonos, Victor Ponta a declarat clar că nu a efectuat niciun tip de negociere politică în acel context.

Totuși, a adăugat că dorește să contribuie la stabilizarea situației politice prin susținerea ideii că membrii grupului Uniți pentru România ar trebui să participe activ la construirea unei viitoare majorități parlamentare.

Pentru a înțelege poziția sa, este necesar să se lucre în considerare contextul politic contemporan. În momentul în care a fost făcută declarația, România nu avea un prim-ministru desemnat, iar funcția de chief of government era vacantă după demisia cabinetului precedent.

Aceasta a dus la o stare de incertitudine, în care președintele Nicușor Dan avea responsabilitatea constituțională de a numi un prim-ministru care să poată obține încrederea Parlamentului.

Victor Ponta a insistat repetat că această sarcină appartine exclusiv președintelui și că nu este rolul altor factori politici să încerce să formeze majoritățile în loc să aștepte actul oficial de numire de la Capul Statului.

Într-un moment al dialogului cu presa, Ponta a subliniat că nu are cu cine să negociez pentru că, în lipsa unui prim-ministru desemnat, orice discută de natură politică ar fi prematură și fara efect. N-am cu cine să negociez nimic, pentru că nu este desemnat un prim-ministru.

Singurul lucru pe care aş vrea să-l negociez public cu domnul preşedinte Nicuşor Dan este să numească odată un prim-ministru, a declarat el, adăugând că această acțiune ar fi esențială pentru ieșirea din criza de guvernare pe care România o traversa în acea perioadă.

El a comparat starea națională cu o stare de faliment, afirmând că „România în acest moment este în faliment, e cu un picior în groapă, pentru că nu avem guvern”, o expresie folosită pentru a accentua urgența stabilirii unei autorități executive legitime și funcțională.

Deși a refuzat să spună cu cine a discutat în Mykonos, Victor Ponta a oferit unele indicații indirecte despre profilul persoanelor prezente. A menționat că între cei care l-au însoțit erau reprezentanți ai Camerei de Comerț și Industrie a României, un judecător al Curții Constituționale, precum și președintele Tribunalului Constanța.

Totodată, a précizat că deplasarea a fost financiată integral din fonduri private, fără a implica cheltuieli bugetare, un detaliu pe care l-a evidențiat pentru a se defendă de acusatii de abuz sau de utilizare incorectă a resurselor statului.

„Pentru a promova România, pe niciun ban public”, a insistat el, reformând ideea că misiunea avea un caracter economic și diplomatic, nu politic în sensul tradițional al termenului.

În cadrul aceluiași interviu, a fost întrebat dacă revelarea numelor persoanelor întâlnite în Grecia ar putea destabiliza țara. „Îi afectez pe ei”.

Această expresie, deși neobișnuită în contexte oficiale

Această expresie, deși neobișnuită în contexte oficiale, a fost utilizată de Ponta pentru a sugera că divulgarea identităților ar putea expune acele persoane la riscuri, presiuni sau consecințe nepotrivite, posibil din partea autorităților, mediului sau chiar de părți politice adverse.

El a adăugat că este dreptul fiecărui observator să decidă ce vrea să afle sau nu, iar el va rămâne coerent în postul său: „eu în continuare de încă 1000 de ori, dacă am ocazia, voi merge să promovez interesele României”.

La o altă întrebare privind natura conversațiilor, un jurnaliștil a întrebat: „Păi cu cine, asta este întrebarea.” „Cu oameni care vor să investească în România”.

Această formulare a sugerat că discuțiile s-au concentrerat pe oportunitățile de investiție straniere, potențiale parteneriate economice și condițiile necesare pentru a face România mai atractivă pentru capitalul internațional.

Totuși, atunci când i-a fost solicitat să ofere detalii suplimentare sau să confirme dacă aceste discuții au avut caracter contractual sau negocieri concrete, Ponta a răspус conditional: „După ce o să fie Guvern.” Acest lucru a sugerat că el consideră că orice acord de natură economică sau de investiție ar trebui să fie inițiat și validat doar după ce va exista un guvern legitim și stabil.

La o întrebare de suivi privind eventuala valabilitate unor astfel de acorduri în cazul schimbării guvernului, Victor Ponta a clarificat că nu a efectuat niciun tip de negocieri în Mykonos. Nu am avut negocieri.

Eu cred că dacă avem un guvern stabil și predictibil, foarte mulți dintre cei care nu vin în acest moment în România să investească, să creeze locuri de muncă, ar putea să vină, da.

Așa s-a întâmplat în 2013, în 2015, când eram prim-ministru și toată lumea a trăit mai bine. Prin această referire la perioadele în care a exercitat funcția de prim-ministru, Ponta a încercat să démonstreze că guvernarea sa a fost asociată cu un climat de încredere care a atras investiții și a contribuit la creștere economică, sugerând că repetierea acestui model ar putea fi posibilă doar în cadrul unui cadru instituțional funcțional.

În același zi, au apărut și alte dezvoltări legate de aceleași persoane menționate în conexiune cu deplasarea la Mykonos. Deputatul Emanuel Ungureanu din USR a depus dénonciări față de DNA și ANI, acuzând un judecător al Curții Constituționale și un magistrat de la Tribunalul Constanța de a fi beneficiat de zboruri private de lux în compania de oameni de afaceri și politicieni.

Aceste acuzații au adăugat o dimeniune juridică la controversy, sugerând posibilă încălcare a legilor privind transparenta, conflictul de interese sau utilizarea privată a resurselor în contextul funcțiilor publice.

În plus, a fost menționat că deplasarea judecătorului Cristian Deliorga, membru al Curții Constituționale, spre Mykonos în data de 8 iulie, realizată cu avion privat, a fost finanțată de Comisia pentru Constituționalitate a Senatului. Acest detaliu a introdus o nouă strat de complexitate, datorită implicării unei instituții parlamentare în finanțarea unei călătorii pe care autoritățile au asociat ulterior cu o întâlnire de natură economico-dipomatică, iar apoi cu acuzații de eventuală necorectitudine.

Prin toate aceste declarații și evenimente, Victor Ponta a menținut un mesaj constant: prioritatea sa este promovarea intereselor României, iar refuzul să ofere detalii despre întâlnirea sa din Mykonos se bazează pe convingerea că transparența în acest caz ar putea dăunează persoanelor implicate, fără a contribui esențial la interesul public. El a repetat la diverse ocazii că nu are nimic de ascuns, dar că protejarea reputației și siguranței persoanelor cu care a interacționat este o considerație legitimă și necesară.

În același timp, a lăsat ușă deschisă pentru viitor, sugerând că, în momentul în care va exista un guvern legitim, va fi mai deschis la discuții despre activitățile trecute și potențialele colaborări fuțurе.

Până atunci, mesajul său rămâne unchanged: pentru a putea vorbi deschis, mai întâi trebuie să avem un guvern.