Sancțiunile pentru întârziere înscrise în masa credală: obligația de a emite facturi și recunoașterea în conta
Recunoașteți efectele tranzacțiilor imediat ce au loc?
În acest articol prezentăm tratamentul aplicabil, în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal și cu reglementările contabile aprobate de OMFP nr. 1802/2014.
Sancțiunile contractuale nu sunt livrări de bunuri sau servicii?
Ceea ce trebuie să știți pe scurt: - Legea fiscală nu impune obligația de a emite o factură pentru sancțiunile contractuale de întârziere, deoarece acestea nu constituie livrări de bunuri sau servicii și nu fac parte din baza TVA. - În schimb, înregistrarea creditorului și a veniturilor este obligatorie. - Momentul relevant pentru recunoașterea veniturilor nu este emiterea facturii, ci și valoarea facturii, momentul în care reclamantul devine răspunzător legal și valoarea facturii este în conformitate cu clauza contractului. - Aceste venituri nu fac parte din valoarea impozabilă a facturii, dar nu sunt recunoscute de debitor în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Codul fiscal, dar pot fi efectuate de debitor în conformitate cu articolul 227 alineatul (6) din Legea fiscală, dar pot fi efectuate în conformitate cu procedura de plată a debitorului.
Prin urmare, acestea nu intră în categoria tranzacțiilor pentru care Codul fiscal impune obligația de a emite o factură. Această concluzie este susținută și de regimul TVA aplicabil acestor sume: în conformitate cu articolul 286 alineatul (4) litera (b) din Codul fiscal, baza TVA nu include sumele care reprezintă prejudicii sau alte sume solicitate pentru incalcarea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, atunci când acestea sunt percepute mai presus de prețurile negociate și/sau tarifele.
Ce efecte au tranzacțiile și evenimentele în 2014!
1802/2014, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când acestea au loc, și nu la momentul colectării sau plății. Paragraful 53 (2) completează acest principiu prin prevederea că veniturile și datoriile sunt recunoscute indiferent de data colectării lor, prin prevederea principiului contabilității angajamentelor prin necesitatea înregistrării lor în exercițiul financiar la care aparțin.