Renunțarea la împrumut de către asociat: efectele fiscale și contabile

Din perspectiva monografiei contabile, procesul se desfășoară în trei etape

Impactul fiscal și contabil al renunțării la datoria către asociat: analize și soluții practice

În situația în care un membru al unei entități juridice decide să abandoneze dreptul la recuperarea fondurilor împrumutate firmei, procesul este reflectat în evidențele financiare prin intermediul contului 4551, denumit „Acționari/Asociați – conturi curente”. Această decizie poate fi materializată prin două căi distincte, fiecare impunând o serie de consecințe specifice atât la nivel contabil, cât și la nivel fiscal.

Transformarea datoriilor în capital propriu: o abordare neutrală fiscal

Una dintre cele mai eficiente strategii pentru a elimina această datorie fără a genera venituri suplimentare constă în convertirea creanței în părți sociale noi. Conform prevederilor Legii Societăților (Legea nr. 31/1990, articolele 210 și 221), asociatul își compensează dreptul de creanță, care trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, prin emiterea de titluri de participare noi.

Procedura necesită respectarea unor pași riguroși. În primul rând, este imperativă adoptarea unei hotărâri de către Adunarea Generală a Acționarilor (AGA). Dosarul depus la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) trebuie să conțină contractul inițial de creditare, actul de hotărâre, precum și o expertiză contabilă care să ateste caracterul real și exigibil al sumelor implicate. Doar după înregistrarea oficială la ONRC, operațiunea devine definitivă.

Din perspectiva monografiei contabile, procesul se desfășoară în trei etape. Mai întâi, se înregistrează subscrierea majorării de capital prin debitarea contului 456 și creditarea contului 1011. Ulterior, se efectuează compensarea propriu-zisă a creanței, prin debitarea contului 4551 și creditarea contului 456. Finalmente, după aprobarea de către instanța comercială, se recunoaște capitalul ca fiind vărsat, prin debitarea contului 1011 și creditarea contului 1012.

Avantajul principal al acestei metode rezidă în neutralitatea sa fiscală. Operațiunea nu generează venituri impozabile și nu modifică rezultatul fiscal al companiei. Singura schimbare structurală se produce la nivelul capitalurilor proprii, unde capitalul contabil se majorează. Astfel, entitatea nu trebuie să plătească nici impozit pe profit, nici impozit pentru microîntreprinderi ca urmare a acestei conversii.

Remiterea datorii: recunoașterea veniturilor și riscurile asociate

Remiterea datorii: recunoașterea veniturilor și riscurile asociate

Alternativa constă în remiterea voluntară a datoriei, cunoscută și ca iertare de datorie. Această metodă, reglementată de Codul Civil (articolele 1629-1633), implică acordul ambelor părți: creditorul (asociatul) renunță la obligația de plată, iar debitorul (societatea) acceptă stingerea datoriilor. Documentația necesară include o hotărâre a AGA și un act adițional la contractul de împrumut sau un act specific de remitere a datoriei.

Pe plan contabil, suma abandonată este tratată ca un venit pentru societate. Monografia contabilă prevede debitarea contului 4551 și creditarea contului 7588. Implicațiile fiscale variază în funcție de regimul fiscal aplicabil firmei.

Pentru microîntreprinderi, venitul înregistrat intră automat în baza de calcul a impozitului pe venitul microîntreprinderilor. Deoarece aceste sume pot fi considerabile, există un risc semnificativ ca plafonul fiscal destinat menținerii regimului de microîntreprindere să fie depășit, ceea ce ar putea obliga firma să treacă la plata impozitului pe profit.

În cazul firmelor plătitoare de impozit pe profit, venitul influențează direct rezultatul curent, înregistrat în contul 121. Deși această mișcare diminuează pierderea contabilă și fiscală, ea generează o obligație fiscală nouă. Paradoxal, deși pierderea este redusă, societatea va trebui să achite un impozit asupra veniturilor generate prin iertarea datoriei, ceea ce poate fi un dezavantaj comparativ cu conversia în capital.

Considerații privind activul net și Legea nr. 239/2025

Un aspect critic care trebuie luat în calcul, mai ales în perioadele de dificultăți financiare, este impactul asupra activului net. Conform modificărilor introduse prin Legea nr. 239/2025, dacă o societate înregistrează pierderi cumulate care determină scăderea activului net contabil sub jumătate din valoarea capitalului social subscris, este necesară luarea unor măsuri rapide de remediere.

Această condiție impune o analiză atentă a momentului și modului în care se elimină datoriile către asociați. Dacă activul net este deja fragil, alegerea dintre remiterea datoriei (care poate genera venituri, dar și impozite) și conversia în capital (care întărește baza de capital propriu) devine crucială pentru conformitatea legală și stabilitatea financiară a entității.