Acte și Drepturi
Anaf

Regulile legale pentru acordarea împrumuturilor între firme în România

Cosmin Tănase 11.11.2026

Ce înseamnă de fapt o relație de afilieri între companii?

În spațiul economic românesc, tranzacțiile de împrumut care se încheie între entități juridice sunt legale, cu condiția respectării unui set strict de reguli.

Este imperativ ca orice astfel de acord să fie redactat sub formă scrisă, să cuprindă toate elementele obligatorii și să fie înregistrat corect în registrele contabile ale ambelor părți implicate.

Prezentul material de analiză detaliază cerințele esențiale de validitate ale contractului, precum și nuanțele juridice și fiscale asociate, oferind totodată un model orientativ aplicabil în practică.

Punctul-cheie de reținut, sintetizat: o entitate juridică poate acorda fonduri unei alte companii doar în mod ocazional și sub condiția că această activitate nu face parte din operațiunile curente ale acesteia (nu se generează venituri exclusiv din dobânzi). Este recomandat a se preciza explicit dobânda în contract, chiar dacă cele două firme nu sunt afilate. În caz contrar, autoritățile fiscale pot reîncadra operațiunea ca lipsită de scop economic în urma unui control.

Rata dobânzii se stabilește prin contractul de împrumut sau, în absența unei stipulări expresă, se aplică dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, conform OG 13/2011.

Pentru creditarea unei companii afiliate, obligația de a întocmi dosarul prețurilor de transfer se activează în funcție de categoria contribuabilului și de mărimea anuală a dobânzilor legate de tranzacția.

Fundamentul juridic al acestor operațiuni rezidă în art. 2.158 alin. (2) din Codul civil. Potrivit acestei dispoziții, un împrumut acordat ocazional de o firmă către altă firmă este valid, atâta timp cât nu dobândă caracter de activitate profesională de creditare.

În completare, Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare precizează că Banca Națională a României (BNR) este singura autoritate competentă să evalueze dacă o activitate are natura creditării profesionale.

În această evaluare se iau în considerare, printre altele, caracterul repetitiv și orientarea spre obținerea de venituri constante, existența unor structuri interne dedicate creditării, precum și integrarea acestor operațiuni în bugetul și strategia economică a firmei.

În lipsa acestor elemente, împrumuturile cu caracter ocazional nu cad sub regimul specific instituțiilor financiare și nici sub reglementările speciale din perspectiva TVA.

În practică, acest cadru legal permite unei firmei să acorde fonduri unei alte companii, cu următoarele condiții esențiale: operațiunea trebuie să fie ocazională, iar creditarea nu poate reprezenta o activitate economică de sine stătătoare; fondurile nu pot fi atrase din surse rambursabile de la public; împrumutul trebuie să fie justificat economic și utilizat în interesul desfășurării activității beneficiarului; și, în final, acordul se încheie neapărat pe baza unui contract scris.

Când vorbim despre companii afiliate, definiția se bazează pe art. 7 din Codul Fiscal, care le descrie ca entități care au control una asupra celeilalte sau sunt controlate de o a treia entitate. Conform art. 11 alin. (4) din Codul Fiscal, tranzacțiile dintre firme afiliate trebuie să respecte principiul valorii de piață, în conformitate cu legislația privind prețurile de transfer. Acest principiu impune ca rata dobânzii aplicate să fie comparabilă cu cea pe care ar fi stabilit-o părți independente în condiții similare.

În practică, cea mai corectă abordare este ca dobânda să fie echivalentă cu rata de referință a BNR, astfel încât să reflecte condițiile normale ale pieței financiare.

Cu alte cuvinte, firma care acordă fondurile trebuie să perceapă dobânzi pentru suma împrumutată la nivelul mediei de piață, inclusiv în ipoteza în care împrumutul nu va fi returnat și va fi capitalizat prin participarea creditorului la majorarea capitalului social al firmei debitoare afiliate. În această situație, pe lângă împrumutul nereturnat, se poate capitaliza și dobânda percepută și neachitată până la momentul respectiv.

Dacă se aplică o dobândă sub media de piață sau lipsesc complet dobânzile, ANAF poate considera tranzacția un avantaj economic pentru firma împrumutată, ceea ce poate declanșa ajustări și sancțiuni fiscale.

În cazul unor sume semnificative sau a unor operațiuni repetate, este posibil ca firmele să fie obligate să întocmească dosarul prețurilor de transfer.

De ce e crucială hotărârea organului de conducere?

Din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată, acordarea de credite reprezintă, în condițiile art. 292 alin. (2) lit.

a) pct. 1 din Codul fiscal, o operațiune scutită de TVA. Totuși, în cazul împrumuturilor între firme afiliate, este necesară analiza naturii economice reale a tranzacției. Dacă sumele acordate constituie în fapt avansuri pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii, pot apărea obligații privind TVA.

La nivelul creditorului, veniturile provenite din dobânzi sunt supuse impozitului pe profit. Dacă dobânda lipsește sau este sub nivelul de piață între firmele afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta venitul impozabil al creditorului.

La nivelul debitorului, dobânda aferentă împrumutului constituie o cheltuială, însă deductibilitatea fiscală trebuie analizată în raport cu regulile aplicabile. Dacă dobânda depășește nivelul de piață, ANAF poate ajusta cheltuiala în baza art. 11 alin. (4) din Codul fiscal.

Separat, se aplică regulile privind limitarea deductibilității costurilor excedentare ale îndatorării, prevăzute la art. 40² din Codul fiscal. Lipsa dobânzii nu echivalează cu lipsa riscului. Un împrumut fără dobândă între firme afiliate poate genera ajustări fiscale, în special la nivelul creditorului, dacă nu este respectat principiul valorii de piață.

La nivelul debitorului, simpla absență a dobânzii nu generează automat un venit impozabil.

Este necesară analiza naturii tranzacției, a scopului economic și a documentelor justificative, inclusiv din perspectiva regulilor privind prețurile de transfer.

În cazul acordării unui împrumut între două firme afiliate, pe lângă contractul propriu-zis, este necesară sau recomandată întocmirea mai multor documente justificative, cu rol juridic, fiscal și contabil, pentru a demonstra caracterul real al operațiunii și respectarea principiului prețului de piață. Iată care sunt acestea:

Întâi, hotărârea organului de conducere al fiecărei firme implicate.

Pentru firma care acordă fondurile, se întocmește o hotărâre a administratorului sau a adunării generale a asociatilor, după caz, prin care se aprobă acordarea împrumutului, suma, durata, dobânda și condițiile principale.

Pentru firma care primește fondurile, se întocmește o hotărâre similară privind contractarea împrumutului și asumarea obligației de restituire. Aceste documente sunt esențiale pentru a demonstra că operațiunea este aprobată în mod legal și în interesul firmei.

Al doilea element esențial este dovada transferului efectiv al sumelor, respectiv ordinul de plată și extrasul de cont bancar.

Aceste documente confirmă că fondurile au fost efectiv transferate, eliminând orice îndoieli privind realitatea tranzacției.

În al treilea rând, se recomandă păstrarea tuturor corespondenței și a documentelor de comunicare între părți, care pot servi ca dovezi suplimentare în caz de dispută sau control fiscal.

În al patrulea loc, pentru firmele mari sau cele cu operațiuni repetate, este obligatorie întocmirea dosarului prețurilor de transfer, care documentează calculul ratei de dobândă aplicate și comparația cu ratele de piață.

În al cincilea loc, este util să se păstreze o copie a contractului de împrumut, care trebuie să fie semnat de reprezentanții legali ai ambelor părți și să fie înregistrat în registrele contabile ale ambelor firme.

Aceste documente formează o bază solidă pentru a demonstra în fața autorităților fiscale că tranzacția este reală, legală și corectă din punct de vedere al prețurilor de transfer.