Reevaluarea unei clădiri pentru întregirea capitalurilor proprii: înregistrări contabile și fiscalitate
Cum se elimină amortizarea cumulată în contabilitate?
Impactul reevaluirii imobilizațiilor asupra biletului și impozitelor: ghid practic pentru restaurarea capitalului propriu
În analiza prezentată mai jos, examinem situația unei companii care a recurs la reevaluarea unei clădiri, obținând o valoare de 950.000 de euro, cu scopul de a restabili echilibrul capitalurilor proprii. În cadrul acestui scenariu, detaliem procedura de înregistrare contabilă și consecințele fiscale, având în vedere atât impozitul pe profit, cât și regimul TVA. Creșterea valorii imobilizării prin reevaluare se consemnează în contul 105 „Rezerve din reevaluare”, ceea ce duce la majorarea bazei de capital propriu. Este esențial de precizat că constituirea acestei rezerve nu generează nicio obligație fiscală privind impozitul pe profit, nici nu declanșează colectionarea TVA.
Un punct critic care necesită clarificare este dacă suma de 950.000 de euro reprezintă valoarea finală a imobilizării sau doar diferența pozitivă rezultată din reevaluare. Presupunem că entitatea aplică prevederile OMFP nr. 1.802/2014, iar clădirea este înregistrată inițial în contul 212. Pentru un exercițiu financiar care se suprapune cu anul calendaristic, ajustarea contabilă se efectuează la valoarea de piață la data de 31.12.2026, în timp ce amortizarea noii valori începe abia în exercițiul următor, adică în luna ianuarie 2027.
Raportul de evaluare, întocmit, de exemplu, în luna octombrie 2026, are rolul de a susține valoarea de piață la data bilanțului (31.12.2026). Atenție: documentul necesită actualizare la acea dată. Faptul că raportul a fost elaborat în octombrie 2026 nu justifică înregistrarea imediată a plusului în bilanțul lunii octombrie 2026, conform temeiurilor legale stipulate în punctele 99 și 102 din reglementările contabile.
Dacă suma de 950.000 de euro este valoarea finală evaluată, plusul se calculează prin scăderea valorii contabile nete anterioare reevaluirii din valoarea de piață exprimată în lei. Prin urmare, întreaga sumă de 950.000 de euro nu se adaugă peste valoarea deja înregistrată în contabilitate; se utilizează valoarea în lei, fundamentată prin raportul de evaluare.
Pentru aplicarea metodei eliminării amortizării cumulate, înregistrările contabile necesită următoarele etape: - Eliminarea amortizării acumulate: se efectuează prin debitarea contului 2812 și creditarea contului 212 cu suma amortizării acumulate la data reevaluirii. - Înregistrarea creșterii de valoare: se face prin debitarea contului 212 și creditarea contului 105 cu suma plusului față de valoarea contabilă netă.
În cazul în care reevaluarea anulează o scădere anterioară, deja trecută pe cheltuieli, partea corespunzătoare se recunoaște în contul 755, iar excedentul se înregistrează în contul 105, în conformitate cu punctele 103 și 111 din reglementările contabile. Un exemplu practic ar fi: valoare de piață de 4.750.000 de lei.
Rezerva din contul 105 face parte din capitalurile proprii și poate determina trecerea acestora pe plus, în măsura în care plusul acoperă deficitul existent. Totuși, pierderea raportată rămâne evidențiată separat în situațiile financiare.
Este crucial să reținem că reevaluarea trebuie să reflecte valoarea de piață reală și să cuprindă toate activele din aceeași categorie; valoarea nu se stabilește arbitrar pentru a obține un capital pozitiv, așa cum prevăd reglementările contabile la punctele 105 și 108.
Din punct de vedere fiscal, la înregistrarea 212 = 105, rezerva nu intră în baza impozabilă a impozitului pe profit. Ulterior, reevaluarea efectuată conform legii se include în valoarea fiscală a clădirii.
Acea parte a rezervei din reevaluare care se deduce prin amortizarea fiscală se impozitează concomitent, fiind tratată ca un element similar veniturilor, potrivit articolului 26 alin.
(6) din Codul fiscal. Astfel, deducerea amortizării suplimentare provenite din reevaluare este compensată fiscal prin impozitarea rezervei corespunzătoare. Aceeași regulă se aplică și la cedare sau casare pentru rezerva inclusă în valoarea fiscală dedusă.
Baza legală este prevăzută de articolul 7, punctul 44, litera c), articolul 26 alin. (6) și articolul 28 din Codul fiscal.
Tratamentul fiscal descris se urmărește în registrul de evidență fiscală, indiferent de momentul transferului contabil al plusului realizat din contul 105 în contul 1175.
Care este impactul TVA în acest proces!
Transferul se efectuează conform politicii contabile, fie pe măsură utilizării activului, fie la scoaterea acestuia din evidență.
Un alt aspect important este cel al TVA.
Reevaluarea nu constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, prin urmare nu se colectează TVA și nu se declară valoarea reevaluirii în declarația D300.
De asemenea, simpla creștere de valoare nu generează ajustarea TVA deduse la achiziția clădirii, conform articolelor 268 și 305 din Codul fiscal.
Pentru a realiza un calcul precis al impactului fiscal și contabil, sunt necesare următoarele date: raportul de evaluare, soldul contului 212, suma amortizării acumulate, istoricul reevaluirilor anterioare și durata rămasă de amortizare. De asemenea, trebuie confirmat că suma de 950.000 de euro se referă exclusiv la clădire, excluzând terenul.
Aceste aspecte sunt reglementate prin Ministerul Finanțelor Publice - MFP, prin Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și consolidate din 29.12.2014, parte integrantă din Ordinul 1802/2014.
În secțiunea 3.4.1, dedicată reevaluirii imobilizațiilor corporale, punctul 99 stipulează că, prin derogare de la evaluarea pe baza costului de achiziție sau de producție, entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizațiilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea de piață, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluirii în situațiile financiare. Punctul 100 precizează că dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi utilizată, entitatea poate proceda la reevaluarea acesteia, stabilindu-se o nouă valoare și o nouă durată de utilizare economică.
Punctul 101 clarifică că evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări, cu excepția cazurilor în care data situațiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situațiilor financiare anuale.
Punctul 102 subliniază că reevaluarea se face la valoarea de piață la data bilanțului, determinată pe baza evaluărilor efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați.
Punctul 103 detaliază modul de tratare a amortizării acumulate: fie se recalculează proporțional cu schimbarea valorii contabile brute, fie se elimină din valoarea contabilă brută, iar valoarea netă se recalculează la valoarea reevaluată. Punctul 105 impune că elementele dintr-o categorie de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă, iar dacă un activ este reevaluat, toate celelalte active din aceeași categorie trebuie reevaluate.
Punctul 111 stabilește că dacă rezultatul reevaluirii este o creștere față de valoarea contabilă netă, aceasta se tratează ca o creștere a rezervei din reevaluare sau ca un venit care compensează cheltuiala cu scăderea recunoscută anterior.
Dacă rezultatul este o scădere, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii sau ca o scădere cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea scăderii.
Sumele reprezentând diferențe de natură a veniturilor și cheltuielilor rezultate din reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit și pierdere, folosind conturile 755 pentru venituri și 655 pentru cheltuieli.
Din perspectiva Codului fiscal (Legea 227/2015), definiția valorii fiscale, conform articolului 7, punctul 44, litera c), include costul de achiziție, de producție sau valoarea de piață a mijloacelor fixe obținute cu titlu gratuit sau constituite ca aport, utilizată pentru calculul amortizării fiscale. Această valoare este crucială pentru determinarea bazei impozabile și a obligațiilor fiscale aferente imobilizațiilor.