Rambursarea accizelor nelegale în Uniunea Europeană
Contextul juridic european
CJUE. C-593/25 | Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Katowicach.
Rambursarea accizelor percepute nelegal. Dovada prejudiciului.
În data de 28 mai 2026, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a publicat Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), Camera a noua, din 25 martie 2026.
Aceasta a fost emisă în urma unei cereri de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny din Polonia, în cazul T. sp. z o. o./Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Katowicach.
Cauza C-593/25 se referă la o societate producătoare de energie electrică care a solicitat rambursarea unor accize percepute în mod nelegal, conform legislației Uniunii Europene.
Problema centrală a apărut dintr-o practică națională, care stipula că rambursarea nu putea fi acordată doar pe baza nelegalității perceperii taxei; contribuabilul trebuia să demonstreze că a suferit un prejudiciu patrimonial.
Aceasta se dorea a fi o măsură de prevenire a îmbogățirii fără justă cauză, în cazul în care sarcina economică a fost transferată integral consumatorului final. Întrebările instanței poloneze Instanța poloneză a solicitat clarificări cu privire la dreptul Uniunii Europene, în special în legătură cu principiul rambursării taxelor percepute nelegal.
A întrebat dacă legislația europeană permite ca o jurisprudență națională să condiționeze restituirea accizelor de dovada unui prejudiciu patrimonial al producătorului de energie electrică, în condițiile în care acciza a fost repercutată integral asupra consumatorului final.
Poate prejudiciul să includă și pierderi indirecte?
De asemenea, s-a dorit să se stabilească dacă un astfel de prejudiciu poate include nu doar pierderi directe, ci și câștiguri nerealizate, cum ar fi scăderea vânzărilor. Decizia CJUE CJUE a decis că Principiul rambursării taxelor percepute într-un stat membru cu încălcarea normelor de drept al Uniunii, precum și principiile echivalenței și efectivității, nu se opun unei practici naționale care condiționează rambursarea accizelor de demonstrarea unui prejudiciu patrimonial suferit de contribuabil.
Aceasta este valabilă în contextul în care sarcina economică a accizelor a fost transferată integral consumatorului final.
Dreptul la rambursare este astfel condiționat de dovada unui prejudiciu, care poate include și câștiguri nerealizate, cum ar fi o scădere a volumului vânzărilor. Raționamentul CJUE Curtea a subliniat două idei esențiale.
Prima este regula generală conform căreia taxele percepute de un stat membru în contradicție cu dreptul Uniunii trebuie rambursate.
A doua idee este că un stat membru poate evita rambursarea dacă contribuabilul nu a suportat efectiv sarcina economică a taxei, având în vedere că aceasta a fost transferată complet asupra clientului final. În acest context, CJUE nu consideră că o practică națională care cere dovada unui prejudiciu patrimonial este incompatibilă cu dreptul Uniunii. Totuși, Curtea impune ca noțiunea de prejudiciu să fie înțeleasă într-un mod real și complet.
Implicarea principiului efectivității Aceasta înseamnă că nu este suficient să se verifice dacă acciza a fost inclusă în preț și repercutată mai departe; trebuie analizat și impactul perceperii nelegale a taxei asupra poziției economice a contribuabilului.
De exemplu, se va lua în considerare dacă aceasta a dus la o reducere a competitivității sau la pierderi de vânzări. Principiul efectivității devine astfel crucial.
Dacă legislația națională ar permite doar dovada unei pierderi directe și ar exclude câștigurile nerealizate, excepția îmbogățirii fără justă cauză ar deveni un obstacol excesiv, îngreunând exercitarea dreptului la rambursare. Soluția a fost pronunțată prin ordonanță, conform art. 99 din Regulamentul de procedură al Curții, subliniind importanța clarificării acestor principii în contextul dreptului Uniunii Europene.