Rachete Houthi la aeroportul din Aden: alarmă în Orientul Mijlociu

Ce s-a întâmplat?

În dimineața zilei de miercuri, două rachete balistice lansate de rebeli Houthi au lovit zona aeroportului internațional din Aden, în sudul Yemenului. Această arteră de transport aerian este principalul punct de intrare în țară pentru comunitățile locale care nu sunt sub controlul grupării aliate cu Teheranul.

Autoritățile de securitate locale au emis un comunicat oficial confirmând incidentul, menționând că nu au fost înregistrate victime, conform informațiilor transmise agenției Reuters.

Evenimentul se înscrie într-un climat de tensiune crescută, după ce rebeli au recâștigat teritorii semnificative pe litoralul Mării Roșii. Această manevră strategică a permis recuperarea unor poziții esențiale în apropierea strâmtorii Bab al-Mandab, o arteră maritimă vitală, cu sprijinul direct al aviației coaliției internaționale.

În aceeași zi, coaliția condusă de Arabia Saudită a raportat interceptarea și distrugerea unei rachete balistice care își avusese ținta în orașul Khamis Mushait, situat în sudul peninsular. Potrivit televiziunii de stat saudite, lansările s-au efectuat din capitala Sanaa, controlată ferm de rebeli, precum și din provinciile Saada și Amran.

Care e contextul regional?

Reacția imediată a venit din partea postului de televiziune Al Masirah, afiliat ideologic mișcării Houthi, care a anunțat că forțele regale au bombardat o zonă vastă cuprinzând provinciile centrale Ibb și Taiz.

Până la momentul redactării, conducerea coaliției nu a oferit o confirmare formală a acestui atac.

Pe plan global, sectorul energetic înregistrează fluctuații complexe legate de tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz.

Deși fluxurile de export ale țițeiului au demonstrat o recuperare spectaculoasă față de primele faze ale conflictului cu Iranul, experții rămân sceptici privind durabilitatea acestei reveniri.

Ce alte incidente s-au petrecut?

Intensificarea bombardamentelor asupra flotelor de petroliere, asociată cu costurile exorbitante ale asigurării și transportului, creează o incertitudine majoră.

Datele agregate de Joint Maritime Information Center indică un număr aproape de douăzeci de vase comerciale lovite în ultima lună, majoritatea petroliere care tranzitau Strâmtoarea Ormuz, Golful Persic sau apele din largul coastelor Omanului. Analista senior de intelligence maritim, Michelle Wiese Bockmann, de la Windward, estimează că Iranul a reușit să lovească aproximativ două nave pentru fiecare sută de vase care au traversat strâmtoarea în trimestrul al treilea al anului.

Sustenabilitatea transportului de combustibil depinde într-o mare măsură de prezența masivă a flotei americane, care protejează petrolierele pe o rută sudică, paralelă cu coasta Omanului.

Conform statisticilor furnizate de platforma Kpler, media zilnică a transporturilor de țiței prin Ormuz a fost de aproximativ 10,3 milioane de barili în săptămâna încheiată sâmbătă.

Acest volum este inferior cu 23% față de nivelul de 13,5 milioane de barili pe zi înregistrat înainte de declanșarea ostilităților. Compania Windward oferă o estimare similară, situată între 9 și 10 milioane de barili zilnic, în contrast cu aproximativ 14,5 milioane din perioada de pace.

Cum afectează energia globală?

Deși există zile în care fluxurile ating sau depășesc valorile istorice, volatilitatea rămâne ridicată.

Redresarea a fost facilitată preponderent de coridorul maritim supravegheat de marinele americane, însă specialiștii avertizează că menținerea acestui scut necesită o alocare substanțială de resurse militare și generează costuri comerciale mari.

Pentru a minimiza riscul de interceptare, operatorii din industrie au adoptat o strategie de transfer: petrolierele transportă țițeiul până în Golful Oman, unde mărfuria este mutată pe alte nave mai mici, destinate apoi expeditionului către piețele asiatice.

Deși eficientă din punct de vedere al securității, această metodă necesită o flotă mai numeroasă și inflată costurile operaționale. Bob McNally, președintele Rapidan Energy și fost consilier energetic în administrația George W. Bush, subliniază că nimeni la Washington nu consideră acest model logistic viabil pe termen lung din perspectivă financiară.