Proiectul de regulament al Comisiei privind achizițiile publice și concesiunile – considerații esențiale
Cine sunt actorii implicați în procesul de achizitie?
Proiectul de regulament al Comisiei privind achizițiile publice și concesiunile – considerații esențiale
Comisia Europeană a lansat, pe 9 septembrie 2026, un proiect de regulament care trebuie să înlocuiască cele trei directive existente în domeniul achizițiilor publice și concesiunilor. Această inițiativă face parte dintr-o reformă mai largă: în loc de un sistem bazat pe directive, se propune un act unic de tip regulament, aplicabil direct în toate statele membre.
Scopul declarat al Comisiei este simplificarea și modernizarea cadrului legislativ – prin eliminarea diferențelor de aplicare între state și prin introducerea de norme actualizate, mai conforme nevoilor economiei digitale și durabile.
Deși intenția este de a reduce complexitatea, unele state membre au exprimat preoccupări privind riscul de a produce efect invers: o îngreunare a procedurilor în loc de o facilitare.
Proiectul de regulament constă din șapte părți structurate logic, fiecare abordând un aspect esențial al procesului de achizitie publică. Prima parte cuprinde dispoziții generale, inclusiv obiectul și domeniul de aplicare, definițiile fundamentale și principiile care trebuie să conducă activitatea autorităților contractante. Aici se menționează expresiv pragurile financiare relevante – cele care determină când o achiziție trebuie să urmeze procedurile formale – precum și mecanismele prevăzute pentru actualizarea periodică a acestor praguri în funcție de inflație și evoluția pieței.
A doua parte se concentrează pe actorii implicați în procesul de achizitie. Se definește clar cine sunt autoritățile contractante: nu doar administrațiile publice centrale și locale, ci și entitățile care îndeplinesc sarcini de interes general sau au un comportament de tip public.
Se analizează de asemenea sectorul utilităților, cu accent pe industrile precum apa, energia, transporturile și serviciile poștale, unde se permit unele flexibilități, mai ales când activitățile sunt expuse direct concurenței.
În aceste cazuri, prevedește se o procedură de solicitare a unei excepții față de Comisia Europeană, care trebuie să evaluateze dacă condițiile sunt îndeplinite pentru a justifica un tratament diferit.
Operatorii economici sunt subiectul titlului al II-lea din această parte. Aici se abordează nu doar companiile individuale, ci și grupurile de operatori, utilizarea capacităților de la terți precum și practicile de subcontractare. Se stabilesc norme stricte pentru a preveni abuzurile – în special prin interdicția de a folosi subcontractarea ca mijloc de evitare a obligațiilor legale. De asemenea, se enumeră motivele obligatorii de excludere, care se aplică automat în cazul în cunoscute infracțiuni grave: corupție, frauda, terorism, trafic de persoane, violări ale normei de protecție a mediului și exploatarea copiilor.
Pe lângă acestea, există și motive facultative de excludere, care permit autorităților să investigateze situații care ar putea indica lipsa de integritate sau fiabilitate, chiar și în absența unei condamnări penale.
Se vorbește apoi despre criteriile de selecție, care trebuie să respecte principiile de transparență, egalitate de tratament și proporționalitate. Autoritățile contractante pot solicita dovade privind capacitățile financiare, tehnice și profesionale ale licitantilor, dar numai dacă acestea sunt relevante pentru obiectul contractului și sunt announce transparență în avisul de licitație.
Cum arată concepția strategică și execuția achizițiilor publice?
Aceste criterii nu pot fi folosite ca mijloc de discriminare sau de favorire arbitrară a uneori operatori.
Treia parte a regulamentului se ocupa detaliat de procedurile de achizitie publică.
Se descriu etapele esențiale: planificarea necesarului, consultarea pieței pentru a înțelege capacitățile și tendințele disponibile, alegerea tipului de procedură (deschidere, restricționată, negociată etc.), estimarea valorii contractului și desfășurarea eventuelor negocieri.
Se subliniază că negocierile sunt permise în toate tipurile de proceduri, pentru a permite ajustări tehnice sau financiare, dar trebuie să se respecte stricte garantii privind transparența și nediscriminarea, pentru a evita orice avantaj nejustificat acordat unui anumit licitant.
În continuare, se abordează concepția strategică și executarea achizițiilor publice, cu accent pe integrarea obiectivelor mai largi ale politicilor Uniunii – cele legate de dezvoltare durabilă, inovare, protecția mediului și responsabilitatea socială. Se încurajează utilizarea de instrumente precum achizițiile verzi sau cele sociale, care permit autorităților să influenzeze pieța prin criterii care nu sunt strict economice, dar contribuie la obiective de politică publică.
De asemenea, se simplifică definițiile și dispozițiile relevante pentru a reduce ambiguitățile și pentru a face sistemul mai ușor de aplicat, mai ales de către autoritățile mai mici care pot lipsi resurse especializate.
Un aspect deosebit de accentuat în proiect este nivelul de digitalizare. Se prevede utilizarea de instrumente electronice pentru toate etapele procesului de achizitie, de la publicarea avisului la semnarea contractului și arhivarea documentelor. Scopul este de a reduce timpul de procesare, de a crește accesul la informații și de a facilita controlul și audit-ul. De asemenea, se introduce obligativitatea de a folosi formate standardizate și interoperabile, pentru a asigura compatibilitatea între sistemele nationale și platformele europene.
S-a menționat și despre mecanismele de remediu și de rezolvare a litigiilor. Se prevede creșterea transparenței în fasele post-licitație, prin publicarea motivărilor deciziilor și prin facilitarea accesului la dosarul de achizitie pentru participanți neadmisi.
De asemenea, se consolidează rolul jurisdicțiilor administrative în soluționarea contestărilor, cu prevederi privind termenele scurte pentru apel și cu mecanisme de intervenție rapidă în caz de abuzuri evidente.
În cele din urmă, proiectul abordează și aspectele de aplicare și de control. Se prevede creșterea capacităților autorităților nationale de control, prin instruire și prin furnizarea de ghiduri practice. De asemenea, se introduce un sistem de monitorizare continuă, bazat pe indicatori de performanță și pe rapoarte periodice, pentru a permite o evaluare obiectivă a eficienței noului cadru regulamentar.
Comisia Europeană va publica anual un raport privind aplicarea regulamentului în statele membre, cu recomandări pentru ajustări și pentru identificarea celor mai bune practici.