Procesul Maniu: lecția pe care magistrații nu vor să o audă

Cum a devenit justiția unelte ale puterii?

La a 79-a aniversare a procesului care a vizat conducerea Partidului Național Țărănesc, Diana Ionescu, lector universitar doctor la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca, scoate în lumină o temă pe care sistemul judiciar românesc preferă să o țină la distanță: modul în care profesioniștii dreptului au colaborat cu regimurile autoritare. Prin o postare pe Facebook, ea atrage atenția asupra faptului că justiția de astăzi încă suportă povara unei istorii neanalizate.

Esențial este modul în care judecători, procurori și cadre didactice au acceptat să fie folosiți de puterea politică, transformând instanțele în unelte de eliminarea a opoziției.

Procesul care a vizat Iuliu Maniu, Ion Mihalache și alți lideri ai PNȚ a debutat la 29 octombrie 1947, într-un context în care partidul fusese deja desființat în vara aceluiași an. Sentința a fost severă: muncă silnică pe viață pentru Maniu și Mihalache. Această acțiune judiciară a marcat unul dintre momentele cheie prin care noul regim comunist a decapitat conducerea opoziției. Destinul lui Maniu a fost tragic; el a decedat în deteniunea din Sighet la 5 februarie 1953.

Un aspect crucial, evidențiat de Diana Ionescu, vizează figura colonelului magistrat Alexandru Petrescu, președintele completului care a emis sentința împotriva lui Maniu. Ea subliniază o continuitate îngrijoritoare: în 1941, în era regimului Antonescu, Petrescu condamnase lideri comuniști din ilegalitate.

De ce au colaborat cu regimul?

Șase ani mai târziu, același om de lege servea noua putere comunistă.

Ce motiva acești oameni să colaboreze cu regimul comunist?

Ce motiva alți profesioniști să se alăture regimului fascist?, se întreabă cadrele universitar, distingând între frică și oportunism.

Diana Ionescu, specialistă în procedură penală, proceduri speciale și drept comparat, susține că analiza acestor comportamente nu trebuie să rămână un subiect exclusiv pentru istorici. Ea trebuie integrată în educația juridică.

În opinia ei, facultățile de drept și sistemul judiciar au tratat insuficient responsabilitatea individuală a celor care au participat la mecanismele represive ale regimurilor autoritare.

De ce trebuie să înveți din trecut?

Ea avertizează că o istorie selectivă, care ascunde sau minimizează colaborarea profesioniștilor de drept cu regimurile autoritare, nu poate oferi viitorilor magistrați repere etice clare.

Colaborarea oamenilor de drept (judecători, procurori, profesori) cu regimurile autoritare este o temă de reflecție care ne creează anticorpi.

Lipsa acestor anticorpi produce astăzi consecințe, notează lectorul.

Ca contrapondere la cei care au colaborat, Diana Ionescu amintește de profesioniștii dreptului care au ales rezistența, chiar dacă au plătit cu libertatea sau viața.

Exemplul lor trebuie să devină un model pentru educația juridică, nu o simplă amintire istorică.

Unde e înmormântat Maniu?

Publicarea este însoțită de o fotografie în care Iuliu Maniu, în vârstă de 74 ani, stă în picioare în fața instanței care îl condamnase. Unul dintre artizanii Marii Uniri din 1918 a murit în detenție, iar inumarea s-a făcut noaptea, într-o groapă anonimă.

Locul exact al osemintelor sale rămâne necunoscut și astăzi.

Poate că anticorpii de care vorbeam încep de aici: să nu uităm chipul celui care a stat în picioare în fața unei justiții care îl condamnase dinainte.

Să nu uităm și să facem din această amintire cea mai puternică lecție de drept și de etică, conchide Diana Ionescu. Acest material, publicat în exclusivitate în PRESShub, oferă o perspectivă critică asupra istoriei justiției românești.