Noul Cod al urbanismului blochează activitatea administrațiilor locale

Unde sunt normele secundare și ghidurile clare?

Implementarea noului cadru legislativ privind urbanismul a generat o stagnare semnificativă a activității instituțiilor publice locale, transformând intenția de simplificare într-o complexitate administrativă covârșitoare.

Documentul cunoscut sub denumirea de Cod al Urbanismului (CATUC), oficializat prin Legea nr. 169/2026, a preluat rolul vechilor reglementări, eliminând din circuit Legea nr. 350/2001 referitoare la urbanism și Legea nr. 50/1991, care reglementa autorizarea execuțiilor de construcții.

Obiectivul declarat al acestei consolidări normative a fost crearea unui mecanism de aprobare a proiectelor mai agil, bazat pe digitalizare și eficientizare.

Totuși, realitatea din teritoriul țării sugerează o evoluție contrară, marcată de o birocrație excesivă și de nemulțumirile specialiștilor din domeniul urbanismului, care descriu un tablou de dezordine în ceea ce privește formularele și procedurile aplicabile.

Problemele majore identificate includ absența normelor metodologice secundare și dispariția ghidurilor tehnice clare, care până acum serviseră ca repere pentru operatori. Termenele impuse pentru funcționarea noilor structuri organizatorice, precum Comisiile de avizare integrată și Comisia de acord unic, sunt considerate nerealiste de către administratorii locali. Presiunea exercitată prin mecanismul aprobării tacite adaugă încărcăturii de lucru. Un element central al noului cod este instituirea conceptului de Ghișeu Unic.

Conform teoriei, cetățenii ar trebui să depună documentația într-un singur punct de contact, iar diverse instituții – mediu, pompieri, furnizorii de utilități – să emită avizele în mod simultan.

În practică, acest model de „centru de avizare” a determinat apariția unor costuri enorme și o criză acută de resurse umane pentru administrațiile locale. Pentru ca sistemul să funcționeze corect, primăriile necesită angajarea unor arhitecți, urbaniști, specialiști în informatică și personal juridic dedicat.

În cazul localităților mici, situația este și mai dificilă.

Deși Codul al urbanismului (CATUC) stipulează că înființarea Comisiei de Acord Unic (C. A. U.) este obligatorie doar la nivelul Consiliilor Județene, al municipiilor și al sectoarelor din București, pentru comune această structură complexă rămâne opțională.

Dezvoltările imobiliare sunt complet blocate?

Ca urmare, comunele sunt obligate să își deleghe atribuțiile către Consiliile Județene sau către Municipii prin convenții de colaborare.

Această centralizare a declanșat un colaps administrativ, direcțiile de urbanism de la nivel județean și municipal, care deja aveau dificultăți în gestionarea propriilor dosare, fiind copleșite de mii de cereri provenite din mediul rural.

Deși legislația prevede că transferul și centralizarea se realizează prin intermediul Ghișeului Unic Național, platforma digitală nu este încă complet operațională.

Primarii comunelor refuză să emită acte pe baza vechii proceduri, temându-se de amenzi, în timp ce municipiile și consiliile județene nu pot absorbi fluxul masiv de documente, lipsindu-le regulamente interne aprobate și personal suplimentar.

Consecvența directă a acestui impas este blocarea dezvoltărilor imobiliare, a proiectelor industriale din zonele rurale și chiar a construcțiilor rezidențiale ale persoanelor fizice din comune, acestea rămânând suspendate pe o perioadă nedeterminată, până când Guvernul sau Ministerul Dezvoltării vor oferi o soluție de urgență sau vor amâna aplicarea strictă a prevederilor. Legislația din acest domeniu a rulat înaintea capacității reale de implementare, demonstrând că dorința de reformă nu este suficientă fără mijloacele necesare. Această lege constituia un jalon important în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), dar a fost amânată ani de zile. Abia pe 10 august a fost publicată, cu intrarea în vigoare fixată la data de 25 august.

O legislație atât de complexă, care înlocuiește 30 de ani de reglementări anterioare, a intrat în vigoare într-un interval de doar 15 zile, generând inevitabil un haos administrativ.

Se pare că s-a bifat un jalon în PNRR pentru a securiza fondurile europene, însă costul acestei bifări este suportat de fapt de cetățenii români, prin blocarea a mii de autorizații la nivel național. Având în vedere impactul acestei legi, se așteaptă o intervenție pentru deblocarea situației, altfel consecințele vor depăși simpla pierdere a banilor din PNRR.

Sectorul imobiliar și cel al construcțiilor, care angajează mii de oameni, riscă să intre în colaps, ceea ce va duce la pierderi de impozite și taxe la buget, la creșterea șomajului în aceste sectoare și la un deficit bugetar, probleme mult mai grave decât suma finanțării europene.

Motivația principală a acestei situații constă în lipsa seriozității în implementarea reformelor conform PNRR, lăsând totul pe ultima sută de metri, o practică destul de cunoscută, similară cu tradiția modificării Codului Fiscal în luna decembrie a fiecărui an.