Noile praguri pentru dosarul prețurilor de transfer aplicabile societăților mici
Dosarul de prețuri de transfer nu este doar o formalitate legală
Noua normativă emisă de Organul Fiscal Național, respectiv OPANAF nr. 828 din anul 2026, introduce modificări substanțiale în mecanismele de documentare a prețurilor de transfer, având ca țintă principală alinierea legislației interne la ghidurile actuale ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), adoptate în 2022. Publicat în data de 2 iulie 2026, acest act normativ urmărește dublu scop: creșterea gradului de transparență în raportările fiscale și reducerea numărului de dispute dintre contribuabili și autoritățile competente, facilitând astfel o conformare voluntară mai eficientă. În centrul atenției se află impactul asupra societăților mici, pentru care s-au redefinit limitele de semnificație care declanșează obligația de a întocmi dosarul de prețuri de transfer.
Dosarul de prețuri de transfer nu este doar o formalitate legală, ci instrumentul fundamental prin care orice entitate justifică respectarea principiului „arm’s length”, adică a valorii de piață. Acest document detaliază structura operațională a grupului, evidențiind rolul specific al fiecărei filiale, funcțiile îndeplinite, riscurile asumate și resursele utilizate. Prin urmare, el demonstrează că rezultatele financiare generate sunt corespunzătoare realității economice subiacente, nu simple constrângeri administrative.
Pentru a ilustra aplicabilitatea practică a noilor reguli, am analizat un studiu de caz concret
Pentru a ilustra aplicabilitatea practică a noilor reguli, am analizat un studiu de caz concret, având în vedere o companie românească de dimensiuni mici care efectuează tranzacții cu o entitate afiliată, tot clasificată ca mică societate. Obiectivul analizei a fost dublu: identificarea exactă a pragului valoric care determină necesitatea documentării și clarificarea naturii bunurilor vizate de aceste limite. Există confuzie frecventă între bunurile comerciate în cadrul activității curente (materiale și mărfuri) și activele corporale de natura mijloacelor fixe. Studiul explorează dacă limita aplicabilă se referă strict la fluxul de mărfuri și materiale sau dacă include și investițiile pe termen lung în capitaluri fixe.
În contextul actual, regula de bază stipulează o limită de 100.000 de euro, conform articolului 2, pentru a determina pragul de semnificație. Această sumă servește ca filtru initial pentru a stabili dacă un contribuabil mic sau mediu este obligat să pregătească dosarul tehnic. Reglementările noi accentuează importanța distincției corecte a tipurilor de bunuri – fie ele corporale sau necorporale – pentru a evita erorile de clasificare care ar putea duce la neconformități. Astfel, întrebarea centrală devine: la ce categorie exactă de active se raportează aceste praguri? Reformularea cadrului legal prin OPANAF 828/2026 marchează o tranziție spre un sistem fiscal mai predictibil. Pentru firmele mici, care reprezintă o parte importantă din economia națională, înțelegerea nuanțelor dintre mărfurile vândute și activele fixe este crucială. Dacă tranzacțiile intră sub limita menționată, documentarea poate fi mai simplă, în timp ce depășirea acesteia impune o analiză riguroasă a prețurilor.
Autoritățile insistă pe claritatea acestor aspecte pentru a reduce incertitudinea juridică.