Nicușor Dan: Educația rămâne un drept, tehnologia trebuie să slujească omului

Cum transformă AI-ul educația?

Președintele României, Nicușor Dan, a trimis un mesaj cu ocazia împlinirii a 70 de ani de activitate a UNESCO.

Mesajul, citit public de Valentin-Sorin Costreie, consilierul prezidențial pentru Educație și Cercetare, subliniază ideea centrală: educația este un bun comun, un drept al fiecărui om, iar tehnologia trebuie să rămână un instrument în slujba omenirii.

Intervenția a avut loc în cadrul Galei UNESCO 70 România, parte a programului „UNESCO 70 România – Celebrăm trecutul, construim împreună viitorul”. Textul integral a fost difuzat de Agerpres.

De ce e patrimoniul nostru o datorie globală?

Șeful statului a insistat asupra rolului tot mai complex al educației, mai ales în contextul revoluției aduse de inteligența artificială. Dan a notat că UNESCO a reiterat recent necesitatea ca tehnologia să servească interesele umane, nu invers. Educația, prin cultivarea gândirii critice, a autonomiei și a simțului de responsabilitate, devine cheia acestei ecuații.

Pentru România, această abordare este crucială.

Noile instrumente tehnologice oferă oportunități reale de a susține cercetarea, de a proteja moștenirea culturală și de a o transmite generațiilor viitoare, păstrând autenticitatea și semnificația acesteia.

Tinerii, pilonii protecției comunităților!

Președintele a evocat istoria apartenenței României la UNESCO. Acum 70 de ani, țara noastră s-a alăturat organizației, bazată pe convingerea că pacea se construiește prin educație, știință, cultură și cooperare.

După șapte decenii de colaborare, Nicușor Dan consideră că nu este suficient să ne limităm la amintirea principiilor fondatoare; trebuie să continuăm procesul de construcție activă.

O atenție deosebită a fost acordată contribuției specifice patrimoniului românesc la bogăția culturală globală. De la peisajele Delta Dunării până la monumentele din Târgu Jiu, de la arta doinei și a cămășii cu altiță până la cobza, patrimoniul național îmbogățește rezervația umanității.

Nicușor Dan a descris această recunoaștere internațională ca fiind o onoare care impune totodată o datorie: păstrarea, popularizarea și transmiterea acestui patrimoniu celorlalți.

Din prezență formală la rețea activă!

Totodată, președintele a remarcat tendința recentă a UNESCO de a pune accent pe implicarea directă a comunităților locale și pe încurajarea tinerilor să participe la protejarea și promovarea valorilor culturale. Nicușor Dan a afirmat că această direcție este esențială și pentru România, deoarece patrimoniul nu se protejează exclusiv prin structuri instituționale rigide, ci printr-o abordare dinamică, în care comunitățile își asumă patrimoniul, iar generațiile tinere îl percep ca pe o componentă vie a propriei lor identități și viitor.

Evoluția prezenței României în cadrul UNESCO a fost, de asemenea, subiect de analiză. Pe parcursul celor 70 de ani, implicarea a crescut constant și s-a diversificat.

Astăzi, nu mai este vorba doar de o prezență formală instituțională, ci de o rețea extinsă de inițiative care include școli asociate UNESCO, universități, institute de cercetare, orașe creative, geoparcuri și rezervații ale biosferei. Prin aceste canale, principiile organizației dobândesc o formă concretă, facilitând construirea unei societăți mai deschise, mai informate, mai incluzive și mai sustenabile.

Care e responsabilitatea celor 70 de ani?

Încheierea mesajului a fost marcată de accentul pus pe responsabilitate. Apartenența la UNESCO nu este doar un simbol de prestigiu pentru siturile și tradițiile recunoscute internațional, ci o obligație de a acționa concret.

Nicușor Dan a enumerat aceste datorii: asigurarea unui sistem educațional care să pregătească tinerii pentru o lume în continuă schimbare, protejarea patrimoniului împotriva efectelor schimbărilor climatice și a crizelor actuale, investirea curajoasă în știință și cunoaștere, precum și apărarea necondiționată a diversității culturale și a libertății de exprimare.

Astfel, cele 70 de ani de cooperare nu constituie un simplu bilanț retroactiv, ci reprezintă punctul de plecare pentru o nouă etapă de angajament și dezvoltare.