Motorina rămâne scumpă până în 2027 din cauza deficitului provocat de conflictele din Orientul Mijlociu și Rusia

Cât de grave sunt disfuncțiile din lanțul de aprovizionare?

Tensiunea persistentă din piața globală a combustibililor rafinați se prevea a se prelungi până în a doua parte a anului 2027, conform estimărilor prezentate recent de Agenția Internațională pentru Energie (AIE). Chiar dacă producția mondială de țiței ar putea înregistra o recuperare în anul viitor, deficitul specific motorinei riscă să rămână o problemă structurală, menținând presiunea asupra tarifelor și alimentând inflația prin majorarea costurilor de transport și ale mărfurilor.

Acest scenariu este dictat de șocurile generate de conflictele actuale din Orientul Mijlociu și de situația din Rusia, care au erodat exporturile și au determinat o scădere alarmantă a rezervelor strategice.

Un aspect crucial, adesea ignorat de analiștii superficiali, este faptul că revigorarea ofertei de petrol brut nu se traduce automat într-o disponibilitate imediată a produselor finite, precum motorina. Procesul intermediar de rafinare constituie o barieră semnificativă; dacă unitățile de procesare sunt avariate, funcționează la capacitate redusă sau întâmpină dificultăți logistice, piața se poate menține într-un regim de penurie acută, chiar și în perioadele în care fluxul de țiței către rafinării începe să crească.

Pentru cetățenii obișnuiți și pentru economia reală, această disociare are consecințe directe și vizibile. Motorina reprezintă sângele circulației economice, fiind indispensabilă pentru transportul rutier de mărfuri, activitatea agricolă și multitudinea proceselor industriale.

De fiecare dată când costul acestui combustibil se intensifică, operatorii economici sunt forțați să absoarbă cheltuieli suplimentare, pe care le transmit ulterior, fie integral, fie parțial, consumatorilor finali prin majorarea prețurilor la bunuri și servicii.

Datele furnizate de AIE cuantifică severitatea disfuncțiilor din lanțul de aprovizionare. În luna septembrie, volumul exporturilor de motorină provenind din Rusia și zona Orientului Mijlociu a fost inferior cu 1,3 milioane de barili pe zi față de nivelul teoretic care ar fi existat în lipsa perturbărilor actuale.

Această cifră echivalează cu aproximativ 4,5% din totalul cererii globale estimate pentru motorină și combustibili de încălzire în cursul anului curent. Deși anumite regiuni au încercat să compenseze aceste pierderi prin intensificarea livrărilor, efectul a fost doar parțial, lăsând un gol semnificativ în ecuația pieței.

Paralel cu reducerea fluxurilor de export, indicatorii privind stocurile globale au înregistrat o tendință negativă pronunțată.

La finalul lunii septembrie, rezervele mondiale de petrol și produse petroliere, supuse monitorizării de AIE, se situau cu 509 milioane de barili sub pragul înregistrat la sfârșitul lunii februarie, moment în care conflictul nu se escaladase încă.

Conform agenției, stocurile terestre au coborât la minimumuri istorice, neobservate de la cel puțin anul 2016.

Situația devine critică deoarece, în condiții normale, aceste rezerve ar fi trebuit să fie acumulate înainte de venirea sezonului rece, perioadă caracterizată printr-o creștere naturală a cererii de combustibili termici.

În schimb, tulburările din aprovizionare au forțat piața să epuizeze rezervelor într-un moment în care era imperios necesară reîntregirea lor, amplificând vulnerabilitatea sistemului energetic.

Ce se întâmplă cu reducerea fluxurilor?

Proiecțiile AIE sugerează că activitatea sectorului de rafinare va începe să se normalizze spre finalul anului 2026 și pe parcursul anului 2027.

Totuși, recuperarea capabilităților de producție nu va elimina instantaneu deficiențele acumulate în perioada de criză.

Chiar dacă balanța ofertei și cererii pentru motorină ar putea înregistra un excedent în primul trimestru al anului 2027, refacerea stocurilor pierdute în 2026 va necesita un interval de timp considerabil.

Din acest motiv, instituția anticipează că tensiunea din piață va persista până în a doua jumătate a anului viitor.

Un alt indicator revelator al gravității crizei este divergența crescândă dintre cotația petrolului brut și tariful motorinei rafinate. În luna septembrie, marjele de rafinare specifice motorinei au atins praguri record, apropiindu-se de 95 de dolari per baril, conform informațiilor raportate de Reuters.

Aceste valori reprezintă diferența dintre prețul de vânzare al produsului finit și costul materiei prime (țițeiul), înainte de deducerea celorlalte cheltuieli operaționale ale rafinăriilor. Un astfel de nivel ridicat al marjelor semnalează faptul că combustibilul finalizat este extrem de scump în raport cu ingredientele sale de bază.

Explicația fenomenului rezidă în constrângerile severe ale ofertei de produs finit.

Loviturile aduse infrastructurii energetice, reducerea capacităților instalate de rafinare și obstacolele de transport au afectat simultan regiunile din Rusia și Orientul Mijlociu.

În acest context de raritate, cumpărătorii intră în competiție pentru volume din ce în ce mai mici de motorină, ceea ce permite prețurilor să crească la un ritm mult mai accelerat decât în cazul petrolului brut.

Această dinamică ilustrează de ce monitorizarea exclusivă a cotației Brent este insuficientă pentru a anticipa costurile finale ale carburanților la pompă.

Prețul final al motorinei este determinat de o complexitate de factori: costul țițeiului, procesul de rafinare, logistica, distribuția, impozitarea, cursul valutar și marjele comerciale aplicate de intermediari.

Deoarece petrolul brut și motorina evoluează în piețe distincte, mișcările de preț nu sunt sincronizate, ci sunt mediate de multiple variabile care pot distorsiona transmiterea costurilor de la sursă la punctul de vânzare.