Modificarea Legii privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale

Articolul 2 se modifică și se citeste după cum urmează: Articolul 2

12 puncte de vedere Ministerul muncii, familiei, tineretului și solidarității sociale (MMFTSS) a prezentat o dezbatere publică privind proiectul de O. U.

G. de modificare și completare a Legii nr. 200/2006 privind instituirea și utilizarea Fondului de garanție pentru plata cererilor salariale. Proiectul propune extinderea protecției angajaților operatorilor economici de interes strategic în cadrul procedurii de acordare preventivă.

Astfel, perioada pentru care salariile rămase pot fi suportate din Fondul de garanție va crește de la 6 la 12 luni consecutive și plafonul maxim pentru cererile de salariu garantat va fi crescut de la 6 la 12 salarii brute medii pe economie pe angajat.

Proiectul clarifică, de asemenea, categoriile de drepturi monetare eligibile, inclusiv plățile de despăgubire stabilite prin lege sau prin contracte individuale și colective de muncă, reglementează posibilitatea de a contesta deciziile emise de agențiile teritoriale în temeiul Legii privind litigiile administrative și actualizează procedurile de recuperare a fondurilor din Fond. Conform notei, măsurile vizează protejarea veniturilor angajaților, menținerea locurilor de muncă și sprijinirea proceselor de restructurare financiară pentru a preveni insolvența operatorilor economici în cauză.

Articolul 14 alineatul (1) alineatul (2) se modifică după cum urmează: 1^2) Cu excepția alineatului (1)

Dispozițiile ordonanței se interpretează după cum urmează: Legea nr. 200/2006 privind creanțele privind salariile, publicată în Jurnalul Oficial al României, Partea I, nr. 453, din 25 mai 2006, astfel cum a fost modificată și completată ulterior, se modifică după cum urmează: 1.

Articolul 2 se modifică și se citeste după cum urmează: Articolul 2 - Fondul de garanție asigură plata creanțelor salariale care rezultă din lege, inclusiv din acte de reglementare speciale, precum și din contracte de muncă individuale și contracte colective de muncă încheiate de angajați cu angajatori în ceea ce privește care o hotărâre finală a instanței de a deschide procedurile de insolvență sau de a deschide procedura de soluționare preventivă prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Legea nr. 85/2014 privind prevenirea insolvenței și procedurile de insolvență, cu modificări și completări ulterioare, se numește în continuare angajatorii în insolvență sau soluționare preventivă.

La articolul 4, litera (d) se modifică și se înlocuiește cu următorul text: d) creanțe de salariu - creanțe de salariu și alte creanțe de salariu datorate și neplateate angajatului, care au fost stabilite prin lege, inclusiv prin legislație specială, prin contractul individual de muncă și/sau prin contractul colectiv de muncă. 3. Articolul 13 alineatul (1) litera (c) se modifică după cum urmează: c) plățile restante de despăgubire, prevăzute de lege, inclusiv prin legislație specială, prin contractul colectiv și/sau prin contractul individual de muncă, în valoarea determinată în conformitate cu dispozițiile legale sau contractuale aplicabile în cazul încheierii unui contract de muncă; 4.

Articolul 14 alineatul (1) alineatul (2) se modifică după cum urmează: 1^2) Cu excepția alineatului (1), în cazul angajatorilor în care a fost deschisă procedura de acordare preventivă, valoarea totală a creanțelor salariale suportate de Fondul de garanție nu poate depăși valoarea operatorilor economici stabiliți ca având un interes strategic prin decizia guvernului. 5. (3) Prin derogare de la alineatul (1), pentru angajații angajatorilor menționați la articolul 14 alineatul (1) literele (a) și (c) litera (e), creanțele salariale menționate la articolul 13 alineatul (1) literele (a) și (e) sunt cele care nu sunt acoperite de limitarea dreptului la participare pentru o perioadă de 12 luni consecutive.

(5) O altă cerere de plată a creanțelor salariale poate fi făcută numai dacă perioada pentru care se solicită plată este mai mică de 5 luni în cazul menționat la alineatul (1) și mai mică de 12 luni în cazul menționat la alineatele (2) și 6.