Mircea Duțu: Juristul IA, practician al guvernanței tehnologice. Spre o nouă ocupație în România?
Având o abordare receptivă la progresul educațional și o perspectivă juridică asupra avansului tehnologic
Mircea Duțu, expert juridic, definește rolul esențial în direcția guvernanței tehnologice emergente în România, propunând o redefinire a carierei juridice.
În peisajul rapid și profund al evoluțiilor tehnologice, care impun provocări fundamentale la nivel existent, apariția inteligenței artificiale (IA) necesită elaborarea unui cadru normativ adecvat.
Sub această nouă realitate, supravegherea umană nu mai este o simplă opțiune, ci o necesitate vitală de guvernanță, o sarcină complexă în care experții în drept se dovedesc cei mai calificați pentru exercitare.
Totuși, pentru a exploata această oportunitate excepțională, este imperativă o pregătire care să fie mai mult decât o extindere a cunoștințelor juridice; trebuie să fie dinamică, cuprinzătoare și, mai ales, adaptată cerințelor specifice ale noutăror realități socio-tehnologice.
Aceste preocupări se materializează deja prin eforturi de cercetare, programe de instruire și publicații dedicate guvernanței generale și eticii IA, culminând cu propunerea unui nou model conceptual: dreptul eticratic. O formare academică adecvată trebuie să analizeze în detaliu contribuția atât a specialiștilor juridici, cât și a celor operaționali în menținerea controlului omului asupra sistemelor bazate pe IA.
Practicianul în domeniul guvernanței tehnologice nu preia autoritatea colectivă, ci facilitează deciziile comune, asigurând o coexistență durabilă între progresul tehnico-științific de vârf și existența umană.
Reglementările majore, cum ar fi AI Act (Regulamentul (UE) 2024/1689 din 13 iunie 2024, modificat prin Regulamentul (UE) 2026/1744 din 8 iulie 2026 pentru simplificarea implementării) și viitorul Quantum Act (anticipat pentru finalul anului 2027), împreună cu întregul ansamblu de reglementări privind dreptul inteligenței artificiale (DIA) și dreptul cuantic (Quantum Law), nu reprezintă doar o problemă de conformitate tehnică-juridică, care necesită studiu al materiei respective, ci, cu o prioritate chiar mai mare, impun conservarea controlului uman în cadrul noului echilibru om-mașină. Aceasta subliniază necesitatea formării specifice pentru practicienii guvernanței tehnologice.
Având o abordare receptivă la progresul educațional și o perspectivă juridică asupra avansului tehnologic, Universitatea Ecologică din București (UEB) se pregătește să lanseze cadre de formare universitară interdisciplinare, combinând dreptul, etica, conformitatea și înțelegerea tehnică. Facultatea de Drept a UEB, care dezvoltă filierele de excelență în DIA și Quantum Law (acoperind nivelul licență, master specializat și doctorat), va oferi cursuri scurte și module curriculare dedicate dezvoltării dimensiunii de guvernanță tehnologică pentru juristul IA.
Astfel, se conturează noua profesie de Technology Governance Practitioner, IA/Quantum – un profesionist responsabil să garanteze că utilizarea tehnologiilor IA și cuantice în cadrul oricărei instituții sprijină eficient obiectivele strategice, gestionând riscuri și respectând normele relevante.
Pentru a prezenta aceste noi perspective profesionale ale juristului care structurează supravegherea umană a IA și pentru a detalia demersul educațional aferent, am solicitat interviul profesorului universitar doctor Mircea Duțu, Președintele UEB și coordonatorul acestui proiect de formare universitară inovator în România.
Profesorul Duțu a început explicând că, deși reglementarea juridică IA și studierea dreptului IA sunt relevante, acestea nu mai sunt suficiente; sunt necesare dezvoltări conceptuale și formative noi, cu implicații inédite pe piața muncii. El a subliniat că, în mod constant, realitatea empirică precede dreptul, forțând legislația și mediul instituțional să răspundă.
În legătură cu AI Act și tehnologiile cuantice, nu este doar conformitatea tehnică care contează, ci și modul în care se menține controlul uman când un sistem IA ia decizii. Articolul 14 din AI Act impune control uman efectiv, realizat de persoane fizice, pentru riscurile înalte. Comisia Europeană a clarificat că implementatorul trebuie să aloce această supraveghere unor indivizi adecvați și pregătiți.
Crucial este faptul că supravegherea umană nu poate fi redusă la o simplă marcă de verificare, un buton de oprire sau o semnătură la finalul unui flux de lucru automatizat.
Pentru a fi autentică și eficientă, ea necesită ca organizația să știe exact cum și cu ce informații poate contesta sistemul, sub ce proceduri și cu ce autoritate.
Profesorul Duțu a comparat situația cu RGPD (27 aprilie 2016), unde documentația perfectă nu garantează schimbări practice. Cu IA, decalajul dintre conformitatea formală și controlul real este mult mai pronunțat. O supraveghere umană credibilă și eficientă necesită cartografierea contribuțiilor IA la decizii, identificarea părților afectate, stabilirea pragurilor de escaladare, formalizarea dreptului de contestare a recomandărilor algoritmice, documentarea intervențiilor umane și evaluări periodice ale efectelor reale.
De asemenea, este vitală combaterea riscului de bias automatizat – tendința de a accepta recomandările mașinii din iluzia de obiectivitate sau sofisticare tehnică.
Profesorul Duțu a comparat situația cu RGPD (27 aprilie 2016)
Răspunzând la întrebarea de ce juristul ar fi cel mai potrivit pentru această nouă formă de guvernanță, M. D.
a explicat că această tranziție deschide un nou spațiu de manifestare profesională pentru juristul IA.
Valoarea sa nu stă doar în citirea normelor și verificarea îndeplinirii acestora, ci în capacitatea de a deveni arhitectul implementării eficiente a prevederilor în cadrul organizației.
Specialistul juridic trebuie să fie competent în identificarea riscurilor, calificarea drepturilor, organizarea probelor, repartizarea responsabilităților, formalizarea proceselor și documentarea deciziilor. În plus, avocatul adaugă o cultură esențială de independență, contradictorialitate și apărare a individului. Doar atunci competențele sunt adecvate pentru o supraveghere umană reală, nu doar simbolică.
Schimbarea este profundă: juristul nu doar controlează, ci participă la conceperea cadrului care permite o decizie umană informată.
Despre implicațiile practice ale acestei noii orientări profesionale, M. D.
a definit tranziția ca fiind o evoluție de la consiliere juridică la practician de guvernanță tehnologică avansată.
În întreprinderi, administrații și instituții, multe probleme nu provin din lipsa dreptului, ci din o structură decizională defectuoasă: responsabilitate dispersată, confuzie strategică/execuțională, obiecții ignorate, decizii neclare sau imposibil de contestat.
Aici intervine guvernanța etică.
Practicianul guvernanței nu ia puterea în locul colectivului; el securizează procesul: identifică impactul real, face obiectivele vizibile, monitorizează calitatea datelor, diferențiază strategia de execuție și asigură că responsabilitatea rămâne umană.
Pentru un jurist, aceasta este o extindere naturală, mobilizând dreptul, dar și facilitarea, comunicarea și etica aplicată dinamicii organizaționale.
În final, cu privire la necesitatea formativă, M. D.
a insistat pe formarea de juriști capabili să guverneze IA și cuanticul, nu doar să îi reglementeze.
Având în vedere AI Act (care consolidează problema controlului IA în organizații) și viitorul Quantum Act, prevederile din Articolul 4 impun furnizorilor și implementatorilor să asigure o cunoaștere adecvată a IA prin personalul lor, o cerință care necesită competențe mult dincolo de simpla interpretare legală.
Această abordare holistică, integrând tehnică, etică și drept, este esențială pentru viitorul juridic în era digitală, oferind profesioniștilor o cale clară către o contribuție semnificativă la structurarea unei societăți tehnologice echilibrate și responsabile, depășind astfel simpla conformitate normativă pentru a atinge un nivel de guvernanță activă și etică, în sprijinirea obiectivelor strategice ale entităților, în conformitate cu toate cerințele legale stabilite de UE, inclusiv cele din AI Act și Quantum Act, asigurând în același timp că deciziile rămân ancorate în sfera responsabilității umane, evitând astfel riscurile inerente automatizării necontrolate și gestionând eficient toate aspectele complexe ale interacțiunii om-mașină, fapt care necesită o pregătire academică de înaltă performanță, oferită de instituții precum UEB, pentru a răspunde cerințelor pieței muncii moderne și pentru a consolida cadrul european de reglementare, asigurând astfel o tranziție juridică și tehnologică armonioasă, cu respectarea strictă a tuturor prevederilor legale menționate, inclusiv cele din Regulamentul (UE) 2024/1689 și
Regulamentul (UE) 2026/1744, și anticipând impactul Quantum Act până în 2027, menținând întotdeauna controlul uman ca prioritate supremă în sistemele de înalt risc, ceea ce definește noua rol profesional pe care îl propune Mircea Duțu.