Miliardul cerut de Justiție: Înalta Curte se pronunță astăzi asupra procesului cu guvernul

Cum s-a ajuns la această sumă uriașă?

Decizia crucială pe care Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să o anunțe astăzi, joi, 8 octombrie, privește destinul unei sume colosale, de aproximativ un miliard de euro, care ar trebui virată către magistrați în anul fiscal 2026. Instanța supremă va analiza recursul formulat de Guvern și Ministerul Finanțelor în cadrul litigiului privind finanțarea restanțelor salariale acumulate în sistemul de justiție.

Această cifră uriașă nu este rezultatul unei singure decizii, ci al unei complexe acumulare de recalculări retroactive ale veniturilor, drepturi recunoscute prin sentințe judecătorești sau ordine administrative, la care s-au adăugat și dobânzile generate de plata întârziată a acestora.

În esență, statul este chemat să acopere majorări salariale impuse de facto de magistrați, bugetul public având dificultăți majore în a găsi sursele necesare pentru această obligație.

După șase amânări consecutive ale pronunțării hotărârii finale, instanța de casăție trebuie să decidă dacă va confirma poziția Curții de Apel București, care a obligat puterea executive să asigure integral fondurile necesare, inclusiv prin adoptarea unei rectificări bugetare. Ironia situației juridice constă în faptul că, deși procesul a fost inițial declanșat de Înalta Curte, recursul Guvernului este judecat tot de aceeași instituție supremă.

Structura detaliată a notei de plată de un miliard de euro

Suma totală de 5.223.970.000 de lei, echivalentul a circa un miliard de euro, este evidențiată în necesarul bugetar al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și în motivarea sentinței Curții de Apel București din data de 5 mai 2026. Această valoare globală se descompune în două componente distincte. Prima reprezintă drepturile salariale restante, care totalizează 4.013.986.000 de lei, adică 77% din suma totală. A doua componentă vizează despăgubirile sub forma dobânzii legale aplicate pentru plata eșalonată, cu o valoare de 1.209.984.000 de lei, reprezentând 23% din total.

Acest necesar bugetar include multiple tranșe financiare: plăți aferente anului 2024 care nu au fost onorate integral, tranșe din 2025 care au fost amânate pentru a fi achitate în 2026, precum și toate obligațiile de plată corespunzătoare anului 2026.

Mecanismele care au generat această datorie uriașă

Înțelegerea modului în care s-a ajuns la o astfel de sumă necesită analiza a șase mecanisme specifice, care au contribuit la creșterea restanțelor și identificarea beneficiarilor acestora.

Primul mecanism: Efectul domino al drepturilor câștigate

Procesul a pornit de la disparitățile de salarizare existente între angajați aflați în situații profesionale identice, după ce o parte dintre ei obținuseră în instanță majorări de care ceilalți nu beneficiau. În 2016, administrația condusă de Dacian Cioloș a promulgat OUG nr. 20, un act legislativ menit să elimine inechitățile salariale.

Totuși, prin OUG nr. 43 din august 2016, Executivul a decis să exclude drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești din calculul nivelului salarial maxim utilizat pentru egalizare.

Argumentația guvernamentală susținea că o sentință produce efecte doar pentru părțile implicate în proces, fără a putea fi generalizată automat. Curtea Constituțională a contrazis această limitare prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016.

Dosarul initial fusese o acțiune a Curții de Apel București, care solicita Ministerului Justiției majorarea salariilor pentru 965 de judecători, extinzându-le și acestora creșterile deja recunoscute altor colegi prin hotărâri definitive.

CCR a declarât neconstituțională excluderea drepturilor obținute în instanță din calculul plafonului maxim, transformând această decizie în fundamentul tuturor cererilor ulterioare de egalizare salarială.

Al doilea mecanism: Creșterea bazei de calcul cu 25%

În anul 2016, personalul din domeniul probațiunii a primit o majorare legală de 25% la venituri. Ulterior, alte categorii de angajați din Justiție au solicitat instanțelor ca și ele să beneficieze de această creștere, invocând principiul egalității de tratament și regulile de egalizare la nivelul maxim al salariului.

Pentru a aplica această majorare tuturor angajaților, s-a determinat că creșterea de 25% obținută de personalul de probațiune echivalează cu o majorare a Valorii de Referință Sectoriale (VRS), de la 484,18 lei la 605,225 lei.

VRS funcționează ca o bază monetară care se multiplică cu coeficienții de funcție și vechime pentru a determina salariul final. Ministerul Justiției a contestat această interpretare, argumentând că legea vizase exclusiv majorarea salariilor personalului de probațiune, fără a modifica VRS pentru întregul sector. Peticionarii au cerut însă utilizarea valorii mai mari pentru a elimina diferențele considerate discriminatorii, iar unele instanțe le-au dat dreptate.

Decizia ÎCCJ nr. 34 din 6 iunie 2022 a confirmat existența unor hotărâri definitive care recunosc drepturile salariale calculate cu VRS de 605,225 lei, începând din august 2016 sau din alte termene, în funcție de prescripție. Aceste sentințe obligau instituțiile să plătească și diferențele retroactive, calculând pentru fiecare lună cât ar fi trebuit să primească angajatul cu noua valoare, scăzând apoi salariul efectiv plătit.

Astfel, majorarea din 2022 a fost acordată nu doar prospectiv, ci și retroactiv, bazându-se pe jurisprudența din 2016, iar diferențele acumulate au devenit restanțe datorate.

VRS-ul a fost recunoscut doar prin litigii individuale?

Al treilea mecanism: Extinderea prin ordine administrative

Recunoașterea VRS de 605,225 lei nu s-a realizat doar prin litigii individuale.

La 31 decembrie 2021, ministrul Justiției a semnat Ordinul nr. 6.245/C, fixând drepturile judecătorilor de la instanțele de prim grad, tribunale și curți de apel la această valoare, respectând plafonarea din Legea salarizării.

În 2023, președinta Înaltei Curți, Corina Corbu, a emis ordinele nr. 105 din 29 martie și nr. 114 din 11 aprilie, alături de Ordinul nr. 959/I din 12 aprilie.

Ultimul act stipula calcularea indemnizațiilor judecătorilor din instanțele inferioare la VRS de 605,225 lei, fără plafonarea din articolul 38 alineatul 6 al Legii salarizării, temeiul fiind executarea hotărârilor judecătorești și respectarea deciziei CCR.

Procurorul general Alex Florența a emis un ordin similar pentru procurori, iar conducerea Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat măsuri corespunzătoare pentru personalul din subordine.

Al patrulea mecanism: Suprapunerea cu a doua majorare de 25%

Litigiile au evidențiat două majorări distincte de 25%, aplicate în momente și contexte diferite.

Prima este creșterea VRS de la 484,18 la 605,225 lei.

A doua majorare era prevăzută de Legea salarizării nr. 153/2017, aplicabilă din ianuarie 2018, care creștea salariile brute cu 25% în contextul transferului contribuțiilor sociale de la angajator la angajat.

Dezbaterile juridice s-au concentrat pe faptul dacă angajații care foloseau deja VRS de 605,225 lei aveau dreptul și la majorarea din 2018, sau dacă una înlocuia cealaltă.

ÎCCJ a soluționat disputa prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024, stabilind că majorarea din 2018 se aplică și salariilor de bază și indemnizațiilor calculate cu VRS de 605,225 lei.

Astfel, aceste venituri trebuiau majorate cu 25% față de nivelul din decembrie 2017, dacă condițiile de muncă erau aceleași și creșterea nu fusese deja acordată. Această interpretare este obligatorie pentru instanțe.

Al cincilea mecanism: Dobânzile pentru plata întârziată

La diferențele salariale s-au adăugat actualizarea cu inflația și dobânda legală, stabilite de instanțe pentru drepturile neplătite la termen. Prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunțată într-un recurs în interesul legii formulat de procurorul general, ÎCCJ a stabilit că pot fi acordate și dobânzi, în plus față de actualizarea cu inflația, pentru plata eșalonată a drepturilor recunoscute bugetarilor prin titluri executorii.

Instanța a explicat că dobânda și actualizarea au funcții distincte și pot fi cumulate fără a constitui o dublă despăgubire. Astfel, fiecare zi de întârziere a plății crește costul pentru stat. În necesarul bugetar actual, componenta dobânzilor atinge aproximativ 1,210 miliarde de lei.

Al șaselea mecanism: Eșalonările au concentrat tranșele în același an

Guvernul a încercat să distribuie costul recalculărilor în timp. Prin OUG nr. 107 din septembrie 2024, modificată prin OUG nr. 112 din aceeași lună, administrația Marcel Ciolacu a prevăzut plata diferențelor rezultate din aplicarea VRS de 605,225 lei în perioada 2025–2029: 5% în 2025; 10% în 2026; câte 25% în 2027 și 2028; 35% în 2029.

Reglementarea viza diferențele neachitate până la 15 noiembrie 2023, excluzând drepturile deja eșalonate, cu actualizare la inflație.

La 1 octombrie 2025, Guvernul Ilie Bolojan a adoptat OUG nr. 52, mutând în 2026 tranșele din drepturi salariale scadente până la sfârșitul lui 2026 care nu fuseseră plătite, precum și tranșele aferente dobânzilor.

Actul include explicit diferențele rezultate din ordinele conducerilor instanțelor privind VRS de 605,225 lei. Prin urmare, necesarul pentru 2026 a acumulat atât plățile anului curent, cât și restanțele anterioare amânate.