Majoritatea companiilor nu au testat pregătirea pentru noile controale fiscale digitale

Concluzia este că vulnerabilitatea principală nu mai rezidă în existența documentației

Lipsa exercițiului de pregătire pentru controalele digitale: 71% din companii rămân expuse riscurilor fiscale

Un studiu recent realizat de EY România, desfășat în luna octombrie a anului 2026, evidențiază o lacună critică în modul în care întreprinderile se pregătesc pentru noile forme de control fiscal. Deși inițial s-a investit mult efort în implementarea rapoartelor digitale, majoritatea firmelor nu au avansat la etapa următoare, și anume utilizarea datelor transmise pentru a identifica propriile puncte slabe din punct de vedere fiscal. Rezultatele sondajului, intitulat „Prețuri de transfer, TVA și inspecții fiscale digitale”, arată că 71% dintre participanți nu au derulat încă nicio simulare de pregătire pentru o verificare fiscală ce se bazează pe datele din fișierele SAF-T.

Volumul de informații procesate de Autoritatea Națională a Administrării Fiscale (ANAF) în primele șase luni ale anului 2026 este uriaș: peste 1,2 miliarde de facturi electronice, 4,7 milioane de declarații SAF-T și aproape 2 milioane de deconturi precompletate pentru RO e-TVA. Această masă de date creează condițiile pentru analize de risc mult mai complexe și pentru controale mai precise. Georgiana Iancu, partener la EY România și șefa departamentului de impozite indirecte, subliniază că digitalizarea schimba fundamental momentul declanșării unei potențiale dispute fiscale. Controlul nu mai începe neapărat cu primirea unui aviz de inspecție. Fiecare declarație de TVA, fiecare fișier SAF-T, fiecare cod UIT și fiecare factură schimbată electronic contribuie la amprenta digitală a firmei. Ea avertisează că percepția că verificările încă nu sunt pe deplin digitale poate genera un fals sentiment de siguranță.

Companiile ar trebui să examineze propriile date din perspectiva ANAF și să nu subestimeze puterea acestor informații atunci când sunt corelate; diferențe care par minore izolat pot deveni rapid semnale de risc.

Focusul următoarei faze nu se mai limitează doar la trimiterea corectă și la termen al rapoartelor

Focusul următoarei faze nu se mai limitează doar la trimiterea corectă și la termen al rapoartelor, ci se deplasează către capacitatea firmelor de a explica, de a documenta și de a corecta divergențele înainte ca acestea să declanșeze un semnal de risc.

În ceea ce privește prețurile de transfer, sondajul dezvăluie o slăbiciune și în gestionarea operațiunilor între companii din același grup. 59% din cele interviuvate nu dispun de un mecanism formal prin care să testeze rezultatele reale obținute din tranzacțiile cu părți afiliate și să corecteze din timp eventualele deviații față de politica de prețuri de transfer. Doar 41% confirmă că au pus în practică un astfel de proces. Nivelul de încredere în capacitatea de a apăra ajustările în fața autorităților este, de asemenea, destul de scăzut. 51% se consideră doar parțial pregătiți să susțină, în cadrul unui audit, ajustările efectuate și motivele economice care le stau la bază. 29% se declară bine pregătiți, iar doar 2% foarte bine pregătiți.

Concluzia este că vulnerabilitatea principală nu mai rezidă în existența documentației, ci în abilitatea companiilor de a demonstra că rezultatul economic real este în conformitate cu politica de prețuri de transfer și că ajustările au o justificare economică defensabilă. Această constatare este susținută și de răspunsurile referitoare la zonele care necesită îmbunătățiri. Automatizarea și digitalizarea proceselor se află pe primul loc, cu 22% din opțiunile bife, urmate de documentația de prețuri de transfer, cu 19%, și de ajustările de închidere anului, cu 15%. Doar 7% din opțiuni indică că nu ar fi necesare optimizări în prezent. Deoarece este vorba despre o întrebare cu răspunsuri multiple, aceste procente reflectă ponderea opțiunilor selectate, nu ponderea respondenților.

Adrian Rus, partener la EY România și liderul departamentului de prețuri de transfer, explică că în acest domeniu se produce o deplasare a accentului din zona de documentare spre zona de prevenție. Într-o mediu de control fiscal tot mai bazat pe date, companiile trebuie să testeze din timp rezultatele tranzacțiilor intra-grup și să fie în măsură să explice atât rațiunea economică a ajustărilor, cât și consecințele lor din punct de vedere fiscal.

Dimensiunea TVA, adesea neglijată în ecuația prețurilor de transfer, reprezintă o altă problemă. Aproape două treimi dintre cele interviuvate (63%) afirmă că nu au studiat sau reexaminat implicațiile de TVA ale ajustărilor de prețuri de transfer, în contextul evoluției jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Această cifră arată că aspectul TVA al acestor ajustări nu este încă analizat sistematic, deși, în funcție de caracteristicile lor, acestea pot avea consecințe și în sfera impozitului pe valoare adăugată. Hotărârile recente ale CJUE în dosarele Arcomet Towercranes și Stellantis Portugala au demonstrat că ajustările de prețuri de transfer pot duce la rezultate diferite în materie de TVA.